Bolile de piele sunt des intalnite la caini. Acestea apar, de cele mai multe ori, din cauza dereglarilor bacteriene, alergice, parazitare sau hormonale. Nici cainii batrani nu sunt feriti de aceste boli ale pielii. Semnele sau simptomele acestora sunt foarte usor de detectat: pe anumite portiuni, pielea devine rosiatica, uneori aceste iritatii sunt insotite de caderea parului, scabii si cruste. Simptomele bolilor de piele pot fi asemanatoare intre ele, ceea ce ingreuneaza stabilirea diagnosticului.
Supusa procesului inevitabil de imbatranire, pielea, asemenea tuturor organelor, cunoaste o alterare fiziologica. Organ metabolic activ, pielea protejeaza organismul de agenti fizici, de infectii si intervine in termoreglare. Se observa deseori ca pielea cainelui batran este prea uscata sau prea uleioasa (seboreea uscata sau grasa), inelastica si cu pete inchise la culoare.
Parul este in general rar si lasa sa se vada scuame albe sau maronii (matreata), de dimensiuni variabile. Pielea este in general fina, cu zone ingrosate (calozitati) in punctele de presiune: coate, jaret, pernite.
O data cu inaintarea in varsta, pielea cunoaste o diminuare a functiilor sale, devenind mai sensibila la infectii, iar cicatrizarea se face mai greu.
Sanatatea pielii si a parului este afectata de carenta, dar si de excesul de proteine, vitamine A, B, E si zinc. Aportul insuficient de vitamine si minerale se inregistreaza atunci cand cainele primeste hrana preparata in casa sau cand acesta sufera de o problema digestiva. Excesul vitamino-minerale exprimat prin fenomene de intoxicatie, caderea parului si prurit se intalneste in cazul administrarii abuzive de astfel de suplimente de catre proprietari, fara avizul medicului veterinar.
Simptomele si tratamentul bolilor de piele: Pruritul
Pruritul (sau senzatia de mancarime) poate fi de intensitate variabila, poate fi sezonier (vara) sau tot timpul anului, si are multiple cauze. Tinand cont de aceste caracteristici si de o anamneza amanuntita, se poate preciza exact cauza mancarimii.
Pruritul este frecvent ca manifestare a unei dermatite alergice la pureci, la unele alimente sau la contactul cu unele substante sau materiale iritante.
Unele modificari ale pielii si ale parului apar la batranete, din cauza tulburarilor hormonale (hormoni sexuali sau tiroidieni) si metabolice.Simptomele si tratamentul bolilor de piele: Dermatita alergica
Dermatita alergica la pureci se manifesta pe pielea dorsolombara, deasupra cozii, dar si pe coaste si abdomen. Pruritul este violent, ducand la depilatie, pielea este rosie, cu rani, foarte dureroase in scurt timp.
Dermatita alergica este o inflamatie a pielii, care apare in urma expunerii la un factor alergic. La animalele de companie, primul semn al alergiei este mancarimea. Rezultatul scarpinatului (care este inevitabil) consta in zone rosii ale pielii, fara par si cu rani supurative.
Pielea uscata devine, cu timpul, solzoasa. Imbaierea cu un sampon necorespunzator, folosirea apei exagerat de calda si o dieta deficienta in acizi grasi si zinc pot duce la uscarea excesiva a pielii.
In cazul alergiei alimentare, leziunile sunt localizate diferit la nivelul fetei, in jurul ochilor sau al botului, la extremitatile membrelor sau pe abdomen. De multe ori, o otita externa bilaterala recidivanta este, de fapt, manifestarea clinica a unei alergii alimentare.
Alergia alimentara este o reactie anormala fata de un ingredient nutritional. Printre simptomele alergiei alimentare, alaturi de problemele digestive precum voma si diareea, se numara si infectiile secundare bacteriene ale pielii si pot provoca zone inrosite cu scurgeri si cu cruste.
Dintre dermatofiti, malassezia species poate da un prurit variabil in regiunea axilara, interdigitala, pe abdomen sau la nivelul urechilor. Suprainfectarea calozitatilor (a bataturilor) si a leziunilor de grataj se observa la cainele batran si necesita un tratament indelungat. Nu trebuie neglijata manifestarea cutanata a sindromului Cushing: cu alopecie (caderea parului) bilaterala si simetrica, pielea foarte fina si fara tonus. Leziunile initiale nu sunt pruriginoase, dar complicatiile suplimentare sunt.
Importanta diagnosticului corect
Pentru a stabili un diagnostic corect, anamneza este foarte importanta: crescatorul trebuie sa ofere medicului toate informatiile legate de perioada de debut a pruritului si descrierea leziunilor (aspect, localizare, culoare, intindere si evolutie). Se tine cont de alimentatie, deparazitare externa si eventualele tratamente (cu corticoizi, antibiotice etc.) din perioada de debut.
Tratamentul pruritului este etiologic si igieno-dietetic. Igiena pielii si a mediului in care traieste cainele, cat si regimul alimentar sunt esentiale pentru ameliorarea mancarimii. Un sampon antiseptic sau emolient protejeaza pielea cu o pelicula hidrolipidica ce combate deshidratarea pielii. Suprainfectiile se trateaza cu antibiotice, iar pruritul se calmeaza cu antihistaminice si corticoizi.
Terapia cu corticoizi se face corect tinand cont de riscul aparitiei sindromului Cushing. Se recomanda dieta speciala pentru piele sensibila. Suplimentele cu vitamine si acizi grasi esentiali amelioreaza metabolismul general, functia hepatica si, implicit, starea pielii.