Primul portret al unui Scottish Terrier este creionat in documente ce dateaza din secolul al VI-lea. La vremea aceea, John Lesley povestea despre un caine "mic ce se strecura in vizuinile subterane si vana vulpi, bursuci si pisici salbatice". De altfel, istoricii rasei cred ca tipul Scottish a aparut in regiunea Blackmount din Perth si in Moors of Rannoch. Si, pentru ca au avut de infruntat conditii de viata aspre, au supravietuit doar cei mai bine adaptati. Asadar, au fost selectionati niste micuti rezistenti, incredibil de puternici pentru talia lor.
Denumirea Scottish Terrier a aparut pentru prima data in 1815, intr-o lucrare de istorie naturala, in cadrul careia se face referire la un caine cu par sarmos, apartinand guvernatorului Surinamului. Intr-un text scris cativa ani mai tarziu, sunt descrise calatoriile pe care le face capitanul scotian Mackie, in diferite tinuturi, unde existau linii de Terrieri, pastrate in comunitatile respective de generatii.
Scottish Terrier a fost prima rasa de Terrieri recunoscuta de catre English Kennel Club, iar acest eveniment a avut loc in 1887. Ciudat este faptul ca primul Scottish Terrier Club a fost fondat in Anglia (1883), iar cel scotian a fost infiintat cinci ani mai tarziu.
Scottishul iubeste la fel de mult viata dintr-un apartament de bloc ca si cea de la tara.
Scottishul este indragostit si de apa, dar trebuie sa fiti foarte atenti, pentru ca labutele scurte nu il ajuta aproape deloc sa inoate. Si, din pacate, multi Scottishi au murit inecati! Desi este un caine de vanatoare, Scottie nu are pretentia, ca alte rase, sa alerge zilnic cativa kilometri. El prefera sa faca in fiecare zi cate o ora-doua de plimbare la pas vioi. Tocmai de aceea nici nu trebuie sa il fortati, mai ales ca oboseste usor.
Trebuie sa stiti ca va iubeste foarte mult, dar nu va inceta sa va testeze pentru a va descoperi punctele slabe. De altfel, orice Terrier care se respecta tine foarte mult la independenta lui si isi imagineaza ca va poate controla reactiile. Evident, exista si o explicatie: genul de vanatoare pentru care au fost selectionati Terrierii le impune acestor caini sa lucreze mai mult singuri, fara sa aiba stapanul aproape, sa fie foarte curajosi si plini de initiativa.
Pentru a educa un Scottish este important sa intelegeti ca trebuie sa fiti mai abil decat el si sa va impuneti. Fiti ingaduitori si perseverenti si nu il bruscati niciodata. Daca tipati la el sau il loviti, l-ati pierdut! Scottie este deosebit de inteligent si, pentru ca nu ii plac reprosurile, va invata rapid care sunt lucrurile care va deranjeaza.
Tara de origine: Scotia
Utilizare: caine de vanatoare si de companie
Clasificare FCI: gr. a III-a
Aspect general: caine scund, avand talia corespunzatoare lucrului la vizuina, membrele scurte si mersul vioi, dand impresia de forta si energie concentrate. Capul pare lung in comparatie cu talia sa. Este foarte activ si iute, desi are membre atat de scurte.
Comportament: fidel si atasat stapanului, independent, demn si rezervat, foarte inteligent si curajos. Indraznet, dar niciodata agresiv.
Cap: lung, dar nu disproportionat fata de talia cainelui; capul unui Scottish trebuie sa aiba o asemenea lungime incat, fiind destul de lat, sa para totusi ingust.
Craniu: aproape plat, iar arcadele zigomatice nu sunt proeminente.
Stop: usor, dar clar marcat, plasat exact inaintea ochilor.
Botul: solid construit si adanc pe toata lungimea sa. Are lungimea egala cu a craniului (raport cranio-nazal unitar). Trufa: bine dezvoltata si, din profil, linia care pleaca de la trufa la barba este usor inclinata spre inapoi.
Dentitie: dinti mari, cu muscatura regulata si in foarfeca perfecta, adica incisivii superiori, implantati vertical in maxilar, se asaza peste cei inferiori, intr-un contact strans.
Ochi: migdalati, de culoare brun inchis, destul de departati, adanc plasati sub sprancene, au expresie vioaie si inteligenta.
Urechi: bine conturate, fine, ascutite la varf, drepte, prinse sus pe craniu, dar nu prea apropiate una de alta. Urechile mari, precum si cele late la baza sunt de nedorit (defecte grave).
Gat: musculos, de lungime medie.
Corp: coaste bine rotunjite, care apoi se aplatizeaza, formand un piept bine coborat; cutie toracica lunga, iar ultimele coaste (de cuplaj) sunt puternice. Spate proportional scurt si foarte musculos. Linia superioara trebuie sa fie dreapta si orizontala; zona renala este adanca si musculoasa.
Coada: De lungime medie, pentru a conferi cainelui un aspect echilibrat. Groasa la baza, se subtiaza catre varf. Este purtata vertical, dreapta sau doar usor curbata.
Tren anterior: capul este purtat cu distinctie pe gatul musculos, armonios, de lungime medie, bine inserat in umerii lungi si oblici. Din lateral, cutia toracica este proeminenta fata de membrele anterioare, care sunt drepte si prezinta o solida osatura, pana la nivelul metacarpului. Carp drept. Piept de buna latime si bine coborat intre membrele anterioare. Coatele nu trebuie sa aiba deviatii in afara sau inauntru si nici sa fie dispuse sub corp.
Tren posterior: in comparatie cu talia cainelui, este remarcabil de puternic. Zona fesiera puternica si lata, coapse lungi si genunchii bine angulati. Jareti scurti si puternici, care nu trebuie sa fie orientati nici catre interior, nici catre exterior.
Labele: De buna marime, avand cuzineti rezistenti, degete bine arcuite si stranse. Labele anterioare sunt ceva mai mari decat cele posterioare.
Miscare: Mers liber si cursiv. Membrele anterioare si cele posterioare se misca drept inainte, cu pasi egali. Impulsul este dat de trenul posterior, dar miscarea este uniforma.
Parul: Par dublu (subpar si par de acoperire), strans pe corp, asigurand o buna protectie impotriva intemperiilor. Subparul este scurt, dens si moale. Parul de acoperire este tare, dens si sarmos.
Culoare: Negru, culoarea spicului de grau sau negru tigrat cu orice culoare.
Talie: inaltime la greaban: 25,4-28 cm. Greutate: 8,6-10,4 kg.
Defecte: orice abatere de la punctele de mai sus va fi considerata defect, iar penalizarea acesteia trebuie sa fie direct proportionala cu gravitatea abaterii.
Nota: masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.