Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, chinologia poloneza si-a indreptat atentia in special asupra raselor de vanatoare. Cresterea si selectia cainilor se desfasura individual, dar si in mari crescatorii de stat, sub patronajul asociatiei chinologice nationale. Totusi, acest tip de activitate s-a dovedit deficitar, multe animale cazand victime unor boli infectioase.
In plus, intr-o perioada cu probleme economice serioase, era destul de greu de asigurat hrana pentru efective canine numeroase. Prin urmare, in Polonia, asociatia chinologica s-a concentrat mult pe cresterea in sistem individual a cainilor, inclusiv a raselor autohtone care, fara a avea documente de origine, si-au pastrat aceeasi infatisare vreme indelungata.
Dupa razboi, multi dintre crescatori s-au dedicat reconstructiei raselor nationale: Owczarek Podhalanski, Polski Owczarek Nizinny, Ogar Polski, Gonczy si Chart Polski. Multumita eforturilor acestor pasionati, sprijiniti totodata de arbitri si de membri ai asociatiei chinologice poloneze, cele cinci rase au devenit cunoscute si in afara granitelor.
Ciobanescul de Tatra, un caine impresionant, intalnit in apropierea muntilor cu acelasi nume, este binecunoscut turistilor care viziteaza statiunile Zakopane, Nowy Sacz sau Nowy Targ. Albumele de fotografii ale localnicilor sunt pline cu instantanee din care iti zambeste chipul unui om, aproape intotdeauna imbracat in costum traditional, alaturi de care sta nelipsitul Owczarek Podhalanski.
Aceasta rasa a supravietiut in numar mare in regiunea Podhale, unde era utilizata la paza oilor si a fermelor. Se inrudeste cu Ciobanescul cehoslovac alb, cu Ciobanescul unguresc si cu cel italian. Primele insemnari despre rasa, precum si activitatea de selectie propriu-zisa dateaza de la inceputul secolului, dar de abia dupa cel de-al doilea Razboi Mondial (1965), Owczarek Podhalanski a fost recunoscuta de FCI (Federatia Chinologica Internationala).
Astfel, acesti caini, considerati in trecut cele mai apreciate cadouri din partea muntenilor, incep sa fie prezentati in expozitiile de frumusete, castigandu-si popularitatea in Europa si aprecierea crescatorilor.
Acest caine solid, cu corp compact, este puternic si mobil; calm, inteligent si alert, usor de dresat, foarte protector, el reprezinta tipul ideal de caine de paza.
In cazul masculilor, inaltimea la greaban atinge 65-70 de cm, iar in cel al femelelor, 60-65 de cm. Conturul trupului se inscrie intr-un dreptunghi; masculii au corpul usor mai scurt decat femelele.
Capul, bine echilibrat, suplu, este purtat destul de sus; lungimea botului este usor mai lunga sau egala cu cea a craniului; vazut din profil, craniul este usor arcuit, stopul pronuntat; botul este puternic, ascutindu-se usor spre nas, iar puntea nazala este lata; trufa, cu nari bine deschise, are culoarea neagra.
Dintii sunt puternici, iar muscatura este in foarfece. Ochii, de marime medie, au nuanta maro, iar marginile pleoapelor sunt negre. Urechile, potrivit de mari, prinse la nivelul unghiului exterior al ochiului sau putin mai sus, sunt destul de groase, de forma triunghiulara si bine imblanite; marginile anterioare ale urechilor atarna pe langa cap.