Natura precauta a pisicilor face dificil de determinat daca un anumit comportament al pisicii este normal sau daca indica o teama iesita din comun. Ca o regula de baza, precautia este o reactie temporara. Majoritatea pisicilor se ascund cand au vizitatori straini, dar curiozitatea lor naturala invinge si ele reapar cu intentii prietenoase. La polul opus, o pisica excesiv de fricoasa ramane ascunsa mult timp dupa ce strainii pleaca.Pentru problema anxietatii ar trebui sa va adresati unor specialisti, atunci cand este afectata calitatea vietii pisicii sau a stapanului si interactiunea cu pisica. Un control veterinar poate exclude stresul si frica - conducand spre probleme precum dificultati cardiace, F.I.V. si peritonite infectioase feline.
Daca totul se dovedeste a fi in regula pe plan fizic, stapanul ar trebui sa consulte un specialist in comportament, deoarece, cu cat o face mai repede, cu atat va ajunge mai usor la cauza problemei; cu cat aceasta se agraveaza, cu atat mai greu va fi de tratat.
Cele 4 etape ale anxietatii feline
De obicei, pisicile trec prin patru etape ale anxietatii, care pornesc de la simpla teama si ajung la o panica vizibila:
Etapa I
Putin speriata, pisica dumneavoastra ar putea manifesta o oarecare nervozitate, vizibila in expresia ei faciala. Se poate linge pe bot, incepand sa-si curete blana in timp ce se decide cum sa reactioneze si poate face cativa pasi ca sa se indeparteze de ceea ce o sperie. Pisicile isi pot manifesta frica prin miscari sau sunete specifice.
Etapa a II-a
Pisica incepe sa-si miste urechile si incearca sa evite ceea ce i-a provocat teama.
Etapa a III-a
Pisica este foarte speriata, poate fugi sau ataca sursa panicii sale. Postura tipic non-agresiva se recunoaste prin asezarea pisicii pe podea, cu coada stransa si prin faptul ca priveste in alta parte decat spre cauza fricii sale. Urechile pisicii pot fi lipite de cap.
Etapa a IV-a
In acest stadiu al panicii, pupilele pisicii sunt foarte dilatate, gura deschisa, blana zbarlita, coada infoiata, urechile ridicate, poate scuipa si scoate sunete amenintatoare. Daca este incoltita, ea ar putea sa atace cu rautate ceea ce o sperie sau sa isi directioneze agresivitatea impotriva dumneavoastra sau a altor animale. Avertisment: niciodata nu atingeti o pisica cu un asemenea comportament - ati putea fi ranit serios. In schimb, ar fi mai bine sa lasati pisica in pace, pentru a se linisti singura.
Cum se trateaza anxietatea felina
Optiunile de tratament pentru anxietatea felina depind de cauzele fricii, de gradul de anxietate si de modul in care se manifesta. Tratamentul standard este desensibilizarea, caz in care pisica este expusa putin cate putin la situatia care i-a produs frica, pana cand ajunge sa o accepte.
Se recomanda expunerea la respectivele situatii pana cand sursa temerilor devine in cele din urma o sursa de placere. O pisica ce se teme de copii, de exemplu, poate invata sa-si depaseasca frica primind mancare de fiecare data cand vin copii in vizita. In timp, animalul va ajunge sa asocieze copiii cu mancarea si va invata ca nu are de ce sa se teama.
Castigarea increderii unei pisici este primul pas catre eliminarea fricii sale. Deseori, ajuta sa interactionati cu o pisica anxioasa. Vorbiti-i des si cu voce scazuta, stand pe podea sau pe pat, cand sunteti amandoi relaxati. Pisicile sunt afectate de modul in care le "vorbim", ele reactionand pozitiv atunci cand tonul vocii este calm.
Tratamentul cu medicamente functioneaza in cazul multor pisici anxioase, dar, uneori, cea mai simpla abordare a problemei este si cea mai buna. Nu trebuie sa ii aplicam pisicii un tratament medicamentos numai daca ei ii este teama de strainii care intra in casa. Putem doar sa inchidem usa unei camere astfel incat pisica sa nu fie nevoita sa interactioneze cu acestia.
Si nu uitati ca, pentru orice problema cu care se confrunta pisica dumneavoastra, rabdarea este punctul-cheie!
Posteaza comentariu