Însă mi-e greu să accept, ca una care crește doi copii și știu ce înseamnă asta în fiecare ceas, mi-e greu să cred că un animal, o pisică, fie ea drăgălașă, iubitoare, poate echivala cu un copil în ochii cuiva. Adică, OK, știu că posesorii de animale de companie le consideră „copiii lor”, dar totuși, eu cred că există o diferență. Pentru copiii chiar trebuie să faci orice, pe când un animal, oricâtă milă sau drag ai avea de el, nu poți să investeți atâta emoție, bani și timp în el.
Ce îți aduce până la urmă animalul? Nu e ca o investiție într-un copil, totuși. Dar nu aș vrea să fiu acuzată de materialism, însă chiar cred că este o pantă primejdioasă pentru un om să investească atât de mult – emoțional mai ales – într-un animal. Sunt însă curioasă cum văd lucrurile alte persoane, care au animale și eventual copii. Poate că în acel caz chiar se poate face o comparație în cunoștință de cauză.
Ce credeți, e normal să iubești un animal la fel ca pe un copil, să suferi pentru el, să cheltuiești cu el mici averi și timp, și grijă și nervi? Pentru ce, unde duc toate astea?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (18)
Atata timp cat iti iubesti pisica mai mult ca pe propria nepoata! :I DA,exista astfel de persoane!
eu am primit de curand nu o veste tocmai buna...de la un medic ca nu pot avea copii si pentru a aplana suferinta asta am preferat sa imi i-au o pisica si sa o ingrijesc...intr-adevar nu se compara cu un copil...ca nu vorbeste si nu o poti educa ca sa creasca un om mare...dar mai trece din suferinta si ma mai i-au cu ea in timp ce sotul meu e la serviciu. Si imi e drag sa o gasesc acasa dupa ce vin de la cumparaturi sa o vad ca ma steapta sa vin ca sa ii aduc ceva bun sau sa o alint si sa ma joc cu ea. O iubesc si pentru faptul ca are energie si imi atrage atentia si nu ma mai gandesc la lucruri rele :)
Imi vine sa plang, sa scuip, sa tip cand vad ca mai exista oameni ca si tine... Crezi ca esti mai presus decat „un negru”, un homosexual sau un om care sufera de un handicap sau SIDA? Esti un nimic, o rusine daca crezi asa. Tu si cei care au o atitudine asemanatoare reprezentati tot ce strica societatea si lumea in care traim... Ne facem probleme aici ca se compara animalele cu copiii? Tu compari oamenii intre ei... vrei sa-ti zic un secret? Toti suntem la fel! Singura diferenta e ca exista oameni cu suflet bun si oameni rai (care doar se cred incredibil de buni) Ghici in care categorie te incadrezi tu
Femeia asta chiar n-a gandit nici macar putin inainte de a scrie acest articol... Ai doi copii? Bravo tie... Altii n-au norocul de a avea si ce fac? Isi iau un animal de companie, ca sa aiba pe cine sa iubeasca si sa ingrijeasca. Razi ca isi cheltuie banii pe pisica pe care o iubeste (si poate e singura care o asteapta acasa si ii tine companie in fiecare zi), de ce nu razi mai bine de oamenii care dau bani pe haine, masini, bijuterii si alte lucruri scumpe si inutile? Iar eu voi rade cand prietenele tale isi vor da seama ca nu le meriti, copiii tai nu te vor mai baga in seama si vei ramana singura. Cand vei ajunge in aceasta faza sa nici nu te gandesti sa-ti iei un animal de companie, nu meriti sa simti fericirea pe care poate sa ti-o dea un animal!
Nu are importanţă ce iubeşte fiecare dintre noi. La prima vedere s-ar părea că cine iubeşte un animal şi se implică emotiv ar face ceva rău. Nimic mai fals. Ce putem spune de un microbist fanatic care pentru a urmări un meci nu are mamă, tată, nevastă, copii sau altceva. Pe ăştia nu-i vedem. Şi copiii vin daţi de soartă nu că vrei tu. Dar duduile care iubesc aşa mult pisicuţele, fac asta pentru că nu au avut un "motănel" bun între picioare. Sau au avut şi au un "motan" care le "zgârie". În orice caz, recomand cu tărie că fetele astea trebuie să facă un consult la "mansardă". Vă pupă Bunicul.
Are dreptate Kiki, S-a dus o politica gresita si acum ne luptam cu consecintele (vezi-atentate,etc) Din dorinta de a-i ajuta moral (si nu numai) pe cei cu probleme,s-a ajuns sa ne fie rusine (celor normali) ca nu suntem ca ei !!! Iar ei au capatat mult mai multe drepturi,si primesc mult mai multe fonduri... Aici ii includ si pe fanaticii iubitori de animale ! (pentru ca orice om le iubeste ,dar cu masura) Mi se pare inadmisibil ca unui caine sa i se aloce o suma zilnica muuult mai mare decat unui copil sau batran (din centre) chiar si un vagabond ar avea dreptul la mai mult. Sigur ca sunt persoane singure care si-au pierdut discernamantul...sunt cazuri fel de fel. Concluzia mea ar fi ca nici in gluma sa nu comparam un copil cu un animal !!!!!!!!!!!
Ca de obicei,lumea se inflameaza si ajunge la cu totul alte discutii decat erau in articol.... Cine a vorbit despre vreo comparatie animal-copil ?! nici nu se poate pune problema,chiar daca ai doar copil sau doar animal. Marea problema : suntem bombardati cu reguli de catre UE, care a hotarat sa fim toleranti si sa iubim totul...animale,negri,homosexuali,..sa consideram ca suntem la fel ca ei,ca stangacii,ca cei cu handicap,ca cei cu SIDA,, Parerea mea este ca deasupra asa-zisei umanitati in numele careia se fac reguli,stau marile afaceri (mii de organizatii si asociatii si comitete etc..toate cu sedii marete,cu fonduri uriase,care-si rasplatesc angajatii cu excursii exotice,etc.. Au mai ramas si oameni normali,ca si persoana care a scris,care a reactionat normal,dar va trebui sa se fereasca de acum,sa nu mai deranjeze pe "adevaratii deranjati la cap"
cine nu are un animal, nu stie ce inseamna, iar cine nu are copil, la fel nu stie ce inseamna. Dar cine are un animal, mi se pare normal sa-l trateze daca este bolnav, ca doar nu o sa stea sa se uite la el cum moare. Sunt de parere ca da poti iubi un animal ca si pe un copil. Si sa nu subestimam animalele, care sunt folosite ca terapie in diferite boli la copii (gen autism, hiv, cancer etc.)
Mi pare rau ca va jignitzi pt niste pisici. Cred ca stapana pisicii ar fi intzeles rasul autoarei articolului si faptul ca este o devianta in dragostea pe care o are fatza de pisici. Fiecare este constient de ceea ce face, de obicei. Daca tot nu ne asteptam la o recunostintza din partea animalului vreodata, de ce sa ne gandim ca facem copii pt ca ei sa fie recunoscatori fatza de noi? Sa recunoastem ca facem copii pt distractzia noastra de fapt. Unii dintre noi sufera cumplit ca nu pot sa aiba copii si ar face orice pt asta si cred ca ar vrea sa aiba copii chiar daca acestia nu vor avea nici o recunostintza fatza de parintzi. Mereu dorim ceea ce nu se poate. Trebuie acceptat fiecare om asa cum este el. Unchiul meu era pasionat de cai armasari care erau ca niste lei paralei si i-au confiscat comunistii 3 randuri de cai porumbaci. De ce oare comunistii nu au confiscat si pisici este lesne de intzeles pentru unii dintre noi.
Subscriu, Calin- un animal te iubeste neconditionat. Copiii? Stiu nenumarate povesti de groaza de la pacientii mei care nu sunt betivi, agresivi, imorali si au dat dragoste si ultimul banut pentru 2, 3, 4 copii care nici telefon nu mai dau. Eu insami ma pregatesc sufleteste, ma "intaresc" sufleteste sa fac fata unei situatii similare pentru ca nu stiu ce ma asteapta din partea fiului meu student care pare iubitor... dar mai tarziu... Despre animale, numai de bine- sigur facem parte cu totii din regnul animal. Multi oameni fac de ras regnul, nu numai specia
"Cand ajungi sa pui un animal inaintea unui copil esti ANIMAL" Stimata fiinta superioara, Cine vorbeste aici de punerea unui copil mai presus decat un animal? Persoana care a scris articolul vorbeste de punerea la acelasi nivel, ceea ce ma face sa cred ca ai probleme mari in a intelege un text scris. A doua problema pe care o ai este probabil iremediabila si se numeste iluzia grandorii. Majoritatea oamenilor nu sunt fiinte superioare animalelor si nici nu vor sa faca eforturi de a-si depasi conditia. Bineinteles ca tu faci parte din aceasta categorie. Ca sa iti dovedesc asta, o sa enumar asemanarile dintre tine si un animal, care presupun ca sunt caracteristice exemplarelor ca tine, adica majoritatii. - Animalele nu sunt in stare sa produca hrana proprie, deci trebuie sa supravietuiasca prin vanatoare sau cules. Daca ai fi o fiinta superioara si ai reusi sa ai o alternativa vanatului, atunci numai si numai din cauza ca nu vrei sa renunti la a fi un animal continui sa te hranesti din vanatoare. Acum vine intrebarea: traiesti din agricultura sau din abator? Daca din a doua, atunci esti inca un animal. - Animalele se ocupa, pe langa obtinerea hranei, cu perpetuarea speciei, fara a se gandi de ce face asta si daca mai e nevoie de inca niste indivizi consumatori in habitatul respectiv care vor duce la traiul mai restrictiv pentru cei deja existenti. De cate ori te-ai gandit tu la lucrul asta? (asta presupunand ca ai copii sau ca vrei sa faci) - O fiinta superioara are preocuparea de a-si depasi constant conditia curenta. Asta se produce prin a imbunatati mediul din jur, prin a incerca sa inteleaga de ce a aparut si care este scopul ei aici. Ce contributie ai adus la imbunatatirea societatii si a lumii din care faci parte in ultimul timp? - Nu in ultimul rand, ideea mea de fiinta superioara este aceea de entitate care nu impute locul unde sta, ci probabil produce fenomenul opus. Comparativ cu animalele, producem aceleasi dejectii care murdaresc si imput planeta, diferenta ar fi ca sunt purtate prin sistemele de canalizare departe de noi astfel incat sa nu ne aduca aminte de asemanarea noastra cu animalele. Banuiesc ca tu nu functionezi altfel decat un animal, nu-i asa? - Desi poate mai erau idei de exprimat, ma voi limita la un ultim punct, care nu are legatura cu faptul ca esti o fiinta superioara sau nu, dar cred ca ajuta in a te apropia. Daca tu ai avut norocul sa te nasti cu un pic mai multa inteligenta decat cei din jurul tau, este obligatia ta nescrisa sa ai grija de cei mai putin ajutorati decat tine. E ca atunci cand un batran aluneca pe gheata si te duci sa-l ridici, sau ca atunci cand copilul tau sufera de gripa. Tu esti mai capabil decat ei si trebuie sa-i ajuti. Altfel, ESTI DOAR UN ANIMAL.
Cand ajungem sa ne ancoram sufleteste mai mult de animale decat de oameni inseamna ca am devenit ANIMALE ,locul animalelor este in habitatul lor,in natura.Noi le ucidem cu surogaturi alimentare si fel de fel de inventii sintetice,au ajuns sa dobandeasca boli precum cancer,osteoporoza sau boli psihice.Am asistat la un fapt real unde un copil de 5 ani a fost molestat brutal de un ,iubitor de animale´,de fapt de un ANIMAL.
Ce ai de la un animal?...iubire fara conditii. Crezi ca copii tai dupa ce "investesti" tu in ei o sa-ti fie nemaipomenit de recunoscatori?....o sa ai noroc daca se uita la tine cand esti batrana. .Chiar ca ai fost ridicola sa te apuce rasul cand prietena ta era clar suparata ca era bolnava pisica. Ce drac de inima ai in tine?...oamenii ca tine fara mila nu pote creste nici copii milosi ...asa ca nu te astepta sa le fie mila de tine cand nu o sa mai poti
am avut si animal de companie si a si copil.....copilul nu este deloc o investitie ci '' COPILUL meu'' iar animalul de companie este acea fiinta pe care eu m-am angajat sa o sprijin in lumea asta pentru a duce o viata normal nu neaparat pentru a ma ''distra'' pe mine asa cum erau animalele pe care le folosea Nero in arena la luptele cu gladiatorii. Avand in vedere ca si eu sunt om nu as putea spune ca pentru afectiunea fata de animalul de companie aloc x% din suflet, pentru copil y% si pentru prieteni z%.....scuze, insa ma consider om si asta inseamna ca am sentimente ....deci daca iubesc un om , un animal de companie sau un obiect am grija de el si ofer atentia in mod egal.......Ce te-as intreba este asta : ai copii si ''investesti in eii'' totul insa daca ai vea si in parallel un animal de companie.....se imbolnaveste,...te duci la un medic si iti spune ca tratamentul este foarte costisitor ( insa ti-l poti permite..cu anumite sacrificii)...ce vei face?....vei fi deacord cu eutanasierea? perfect! dar te-ai uitat vre-odata in ochii animalului tau atunci cand il pui pe masa medicului si simte ca injectia ce I se va face il va omora?...uita-te in ochii lui si apoi spune-i copiluli tau ca ai preferat o bluza si o friptura in schimbul vietii animalului ala.....Ti s-a intamplat sa fii trista, sa plangi?...a venit animalul ala de companie langa tine?...da!...pentru ca el ''investeste''....si revin ca sa inchei : toti cei care se cred tari, ca stiu sa faca departajarea intre animal - inferior si om sa se uite in ochii unui animal - propriul animal de companie cand simte ca moartea vine si in clipa cand inchide ochii pentru totdeauna si sa ii povesteasca apoi copilului lor ca au ales asta pentru ca era ''prea costisitor''.....Succes!!!
Cum adică "investești în copil " ? Copiii sunt cumva vreun soi de afacere: îi crești, îi educi și ei te îngrijesc la bătrânețe sau te răsplătesc cu afecțiune ? Un punct de vedere total greșit ! Și în raport cu copii și cu animalele. Copiii mei, când erau mici, spuneau despre cățelul nostru că este fratele lor din altă specie. Cred că nu avem dreptul să facem orice poftim pe această planetă numai pentru că suntem capabili de cunoștere. Că despre decizii raționale ale oamenilor nu prea putem vorbi.
"Investitie", asta mi se pare a fi cuvantul-cheie in discutie. Este unul dintre flagelurile timpurilor noastre, al conditionarii la care ne supune societatea, si ma refer aici la conceptul de a actiona asteptand recompensa. Cred ca este profund gresit sa facem asta; e o actiune care demoleaza ideea de altruism. Poate ca altruismul nu exista, sau e greu de gasit in societatea noastra, dar ganditi-va putin: nu e oare atat de frumos sa actionezi stiind ca o creatura a Domnului, indiferent ca e om sau animal, are parte de fericire? Pana la urma, e o fericire pe care o impartaseste cu noi, prin micile gesturi de afectiune cu care ne rasplateste.
Eu sunt barbat, nu sunt femeie. Am 3 copii de care sunt foarte atasat, ca o mama buna, daca nu va supara comparatia. Niciodata n-am inteles exagerarile iubitorilor de animale expuse in articol, la care poti adauga: le tii in casa?...stau cu tine in pat...etc. Acum 2 ani, fetita mea a vrut sa adopte o pisica, ceea ce am si facut. "Nu stiu altii cum sunt", dar m-am atasat foarte tare de ea si este ca un membru al familiei. Bineinteles ca tot copiii sunt pe primul plan, nici nu se pune problema si...tocmai de aceea pisica trebuie vaccinata (ca sa nu ia paraziti sa-i transmita la copii), ii trebuie nisip (ca sa-si faca in acelasi loc necesitatile), iar, cand e bolnava, ti se rupe inima. De-aia spuneam in titlu...pana nu treci tu prin niste evenimente, e greu sa intelegi de la altii.
Trebuie sa fii un iubitor de animale ca sa faci toate lucrurile astea. Crede-ma ca nu te lasa sufletul sa il vezi suferind si automat mergi si faci tot ce este nevoie pentru ca animalutul respectiv sa nu sufere. Cat despre comparatia dintre animale si copii, e vorba de faptul ca pana sa ai un copil nu poti sa stii exact ce inseamna asta, da auzi mereu ca pentru acel copil faci orice, ca nu e nimic mai presus de el etc. dar pana nu il nasti tu nu ai cum sa simti ce simte o mama ( eu nu sunt mama si mi s-a tot spus de aceste lucruri si ma gandesc ca asa e dar pana nu voi avea eu copilul meu raman doar niste povesti spuse de altii). Cam asta e....nu oricine iubeste la fel de mult animalele cum de altfel nu oricine poate fi mama, nu toate femeile sunt facute pentru asta, fiecare tine aproape ce crede de cuviinta.
Posteaza comentariu