"Acest caine rafinat si suplu, plin de viata, care emana gratie aristocratica prin fiecare miscare, este un demn reprezentant al tarii sale.", a declarat marchiza Maria Luiza Incontri della Stufa. Cand privesti pentru prima oara un Ogar italian pitic, parca nu-ti vine sa crezi ca aceasta creatura minuscula, firava si emotiva face parte din randul mult prea renumitilor ogari.
Multi chinologi si-au adresat, ani de-a randul, intrebarea: "Pentru ce a fost creat Ogarul italian: pentru hartuirea vanatului mic sau pur si simplu rolul sau este doar acela de animal de companie?" Ei bine, se pare ca rasa a fost conceputa din ambele motive, dovada fiind faptul ca Ogarul italian se poate adapta atat cu viata de la oras, cat si cu viata la tara. Caracteristica principala a acestei rase este, in mod sigur, afectiunea de care da dovada fata de stapani.
Chinologii italieni afirma ca istoria rasei Greyhound italian (pe numele sau original Piccolo levriero italiano) incepe acum aproape 2.000 de ani, in zone geografice care acum ne sunt cunoscute sub numele de Turcia si Grecia. Pictograme ale unei rase de talie mica foarte asemanatoare Ogarului italian apar in lucrarile timpurii ale acestor popoare.
De asemenea, in situri arheologice au fost descoperite fosile ale unei asemenea rase, cel mai pertinent exemplu fiind scheletul descoperit la intrarea in mormantul reginei egiptene Herneit, unde erau inscriptionate urmatoarele cuvinte: "Pe nimeni altcineva nu a dorit regina sa aiba alaturi in calatoria spre Taramul Mortii decat pe credinciosul ei caine."
Rasa a devenit foarte populara in perioada Evului Mediu, iar in secolul al XVI-lea a avut multe aparitii in opere de arta, in sculptura si pictura.
Ogarul italian a fost intotdeauna rasa favorita a roialitatii si aristocratiei si multe picturi infatiseaza figuri marcante ale perioadei, precum Printesa Ana a Danemarcei, Regina Victoria si Caterina cea Mare a Rusiei impreuna cu exemplare de Ogar italian. Este binecunoscut faptul ca Frederick cel Mare era un mare admirator al acestei rase si mai mereu era in compania unuia sau mai multor exemplare.
De asemenea, toti cei care au "cercetat" aceasta rasa au incercat sa afle motivul pentru care a fost creata: pentru vanatul mic, pentru rozatoare sau pur si simplu pentru a fi un animal de companie placut? Foarte probabil, ambele teorii sunt adevarate. Multi Ogari italieni poseda un puternic instinct de vanatoare si urmarire. Dar, de asemenea, multi nu demonstreaza aceste calitati pentru ca nu au fost crescuti in acest scop.
Primul exemplar de Ogar italian a fost inregistrat de American Kennel Club in 1886, iar primul exemplar de Ogar italian care a avut onoarea sa castige premiul de Best in Show intr-o competitie a tuturor raselor a fost Ch. Flamina of Alpine, in 1963. Numarul de Ogari italieni care au primit Best in Show a crescut insa de la an la an, detinatorul recordului de titluri BIS fiind Scarlet Ribbons a lui Ch. Donmar, cu un numar de 22 de titluri.
Cel mai prolific exemplar al rasei a fost Ch. Dasa's King of the Mountain, cu 78 de urmasi detinatori de titluri. Cateaua cu cel mai mare numar de pui a fost Ch. Dasa's Ebony Queen, care a dat nastere la 30 de puiuti. Cum fatarile exemplarelor din aceasta rasa se limiteaza la 2-4 pui, in mod sigur ca aceste recorduri vor fi valabile mult timp de acum inainte.
Chiar daca este imposibil de determinat cu exactitate cand a luat nastere aceasta rasa, amintiri despre micutii Ogari italieni apar si in scrierile din perioada iluminismului si in picturile unor maestri precum William Blake (1757-1827), Vittore Carpaccio (1472-1526), Anthony Van Dyck (1599-1641), Teniers si Ward. Multe nume sonere ale chinologiei afirma ca rasa a fost "deviata" cu mult timp in urma din Gazehound, pentru a deveni un animal de companie.
Alte personalitati din domeniu considera ca rasa a aparut in Turcia, dar sunt dovezi puternice ca Ogarul italian a fost cunoscut si in Pompeiul antic.
In anul 79 d.Hr., muntele Vezuviu a erupt, distrugand in totalitate orasul Pompei. In lava scursa au fost descoperite ramasitele unui caine de talie mica (probabil un stramos al Ogarului italian din zilele noastre). In anul 48 d.Hr., dupa ce Iulius Caesar a cucerit Egiptul, i-a daruit Reginei Cleopatra cativa puiuti de Ogar italian. De asemenea, exista numeroase relicve care atesta aceasta rasa ca fiind singurul animal de casa cunoscut pe parcursul a mai multor secole.
Una dintre cele mai populare legende este cea a Regelui Matabele, caruia, placandu-i atat de mult mersul elegant al Ogarului italian, a dat domnului Murcombe Searelle pentru un exemplar 200 de capete de vite. In acele vremuri, acesta era cel mai mare pret platit vreodata pentru un caine.
Probabil ca Ogarul italian a cunoscut cea mai mare popularitate in timpul perioadei victoriene tarzii. Data exacta a aparitiei rasei in Anglia nu este cunoscuta, dar in secolul al XVIII-lea s-a observat o crestere a numarului de crescatori si de proprietari. Meritele de a fi adus aceasta rasa mignona la perfectiune sunt creditate in totalitate Angliei si Scotiei.
Desi originile sale sunt inconjurate de mister, este foarte probabil ca Ogarul italian sa fi fost folosit strict pentru vanatoarea de animale mici si pentru a tine sub control populatiile de rozatoare. Oricum, prezenta lor in picturi datand din secolul al XVI-lea arata clar ca rasa se bucura de o mare popularitate in Anglia.
In 1803, Taplin a scris un eseu in care exagera delicatetea rasei, luand-o in deradere prin afirmatia: "Rasa creata special pentru a fi pe placul vanitatii si frivolitatii doamnelor stilate." In 1872, reverendul Pierce scria: "Acest caine de jucarie, este cel mai elegant dintre toti!
Cea mai delicata dintre rasele de talie mica, exista din timpuri imemoriale si a fost tot timpul la moda.
Nu este nici o indoiala ca acesta este o simpla derivatie a unei rase de talie mai mare, care a fost rafinata printr-o selectie atenta, si care a fost adusa din Italia si din sudul Frantei, unde exista in numere mai mari, dar care totusi nu are gratia si nici eleganta celor care apar ocazional in Anglia."Alt scriitor faimos al acestei perioade, Stonehenge (considerat a fi unul dintre primii cu un cuvant de spus in domeniul chinologiei), spunea: "In Anglia, la fel ca si in tara sa de origine, este crescut doar ca animal de casa, desi prin viteza sa extraordinara, pentru marimea sa, este capabil sa prinda si un iepure."