De cele mai multe ori, pisica, cu aere de regina, este rasfatata casei:
doarme unde si cand are chef, mananca atunci cand i se face foame - caci
are intotdeauna la dispozitie castronelul - se joaca fara nici o grija,
toarce multumita, si, atunci cand e "in toane bune" ne acorda favoarea
de a ne mangaia, ceea ce ne merge, evident, la suflet.
Indiscutabil, aceste "atentii" din partea felinei creeaza o stare de
multumire si reprezinta semnele prin care ea isi afirma satisfactia.
De ce unii prefera o pisica in locul unui caine?
Sa fie vorba oare de niste avantaje din punct de vedere al intretinerii
si al timpului alocat? Exista intr-adevar unele inlesniri in aceste
privinte: pisica mananca putin, ocupa un spatiu relativ restrans si nu
trebuie scoasa la plimbare.
In functie de popoare si de perioada istorica, pisica fie a cunoscut o viata de lux la curtile imparatilor, fie a fost prigonita (atribuindu-se insusiri malefice), prinsa si arsa pe rug, sau chiar consumata pe post de delicatesa culinara. In general, ea nu este atasata atat de om, cat de gospodaria sa, la care se intoarce chair si atunci cand proprietarul lipseste.
La sate, in special, stapanii nu hranesc indeajuns pisica tocmai pentru ca ea sa-si indeplineasca misiunea de exterminator al soarecilor si al sobolanilor. Daca se afla in apropierea unui camp sau a unei paduri, aceasta se adapteaza rapid sau chiar revine la viata salbatica, imperechindu-se cu pisicile salbatice si hranindu-se cu pasari si rozatoare, caci nu are nevoie de om pentru a supravietui in natura. Se pare totusi ca pisica indrageste omul pentru ca el ii acorda ingrijire, hrana, adapost si, mai ales, afectiune. De aceea nu va ezita sa-i raspunda acestuia cu aceleasi sentimente, de regula atunci cand si cat vrea ea. Sunt cazuri in care pisica s-a intors acasa de la distante foarte mari, din locuri unde nu mai fusese niciodata. Uneori, dupa moartea proprietarului, ea isi schimba comportamentul, paraseste gospodaria sau pur si simplu refuza sa mai traiasca.
Este recunoscut rolul terapeutic al pisicii in ameliorarea unor boli, prezenta sa alaturi de pacienti fiind de bun augur. Ea alina singuratatea multor oameni, a batranilor care se afla in imposibilitatea de a gazdui un caine din cauza lipsei banilor, a spatiului restrans, a timpului sau a altor probleme. De asemenea, pisica isi avertizeaza stapanii in cazul apropierii unor cataclisme naturale. In cele mai multe cazuri omul nu intervine cu nimic in ceea ce priveste educatia pisicii, multumindu-se sa spuna: "e pisica si nu am ce sa-i fac", uitand ca rasfatul exagerat este nociv. Astfel, pisica ajunge sa fie convinsa ca are numai drepturi si nici o obligatie. Totul depinde insa de modul in care noi insine ne comportam cu pisicile noastre. Acestea nu vor intarzia sa ne rasplateasca.