Lumea papagalilor

De mai bine de doua secole, papagalii - gen de pasari care reuneste 328 de specii - au cucerit inimile ornitofililor din intreaga lume datorita penajului bogat colorat, inteligentei sclipitoare, usurintei cu care pot fi dresati, precum si capacitatii de a-si insusi limbajul uman.

Una dintre cele mai reprezentative si populare specii este papagalul Macaw (denumit Ara), pe care probabil ca orice crescator sau iubitor depasari si l-ar dori drept companion. Macaw este un papagal inteligent,dar si sensibil si afectiv.

Sunt foarte multe lucruri pe care merita sa le cunoasteti in legatura cu aceasta pasare inaintea achizitionarii unui exemplar. O conditie absolut necesara este asigurarea conditiilor de mediu cat mai apropiate de cele naturale.

Conform scrierilor vremii, primii papagali au fost adusi in Europa de catre Onesicritos, carmaciul lui Alexandru cel Mare, si apartineau speciilor din genul Psittacula.

Cu trei sute de ani inainte de era noastra, aceste pasari au fost descrise pentru prima oara de catre Aristotel: "Sunt pasari cu gheare curbate, ca un carlig, cu gat scurt, limba lata si voce care imita foarte bine pe cea umana. O astfel de pasare este Psittake, o pasare indiana, despre care se spune ca vorbesteca omul si se imbata atunci cand bea vin".

Mai tarziu, romanii au ridicat cresterea papagalilor la rang de cult. Pasarile ocupau locuri de cinste in case elegante, erau tinute in custi scumpe din argint, fildes sau baga si erau instruite de profesori special desemnati. Din pacate, cu timpul,romanii au trecut de la o extrema la alta.

De exemplu, imparatul roman Heliogabalus isi trata oaspetii invitati la masa cu delicatese gatite din papagali si capete de pauni, servite pe platouri de argint; alte ori se delecta aruncand papagali vii leilor sai, drept hrana.

In Evul Mediu, primii papagali au ajuns in Europa Centrala in timpul Cruciadelor, odata cu extinderea comertului.

Frederic al II-lea (1212 -1250), nepotul imparatului Barbarossa, avea un cacadu alb, primit in dar de la sultanul Babilonului.

Suveranul german a scris chiar o dizertatie despre vanatoarea cu soimi, aceasta fiind prima carte occidentala despre pasari. Experimentele si observatiile lui Frederic se bazau pe principii stiintifice; astfel, el construise un incubator pentru supravegherea clocirii oualor si urmarea cu atentie dezvoltarea puilor.

Spaniolii, portughezii si apoi englezii, francezii si olandezii, care in secolele al XV-lea si al XVI-lea incercau sa cucereasca teritorii din America Centrala si de Sud si insulele inconjuratoare, au descoperit papagali de o rara frumusete printre pasarile autohtone. Acestia reprezentau o sursa de hrana nu doar pentru triburile primitive,ci si pentru culturile indiene dezvoltate.

Nobilii mayasi si azteci se impodobeau cu cele mai frumoase pene de papagali Macaw (Ara) si Resplendent Quetzal (Pharomachrus mocinno). Cronicarul spaniol Diaz delCastillo - care, impreuna cu Cortez, a strabatut Mexicul in calatoriile sale - a fost impresionat de aviariile lui Montezuma, in care erau crescute cele mai rare exemplare de pasari.

Papagalii Quetzal, principala sursa de materie prima pentru fabricarea costumelor conducatorilor,se bucurau de un regim special. Cel care indraznea sa omoare o asemenea pasare platea cu viata pentru fapta sa. Curand, papagalii capturati de spanioli au ajuns in Europa si au devenit piese de expozitie in palatele princiare si regale.

Fizicianul si naturalistul elvetian Conrad Gesner (1516 - 1565) a scris cinci volume, intitulate Historia Animalum", care cuprind o ampla descriere faunistica, ce include si informatii detaliate desprepaisprezece specii de papagali, printre care si Ara ararauna (papagalul galben-albastru) si Ara macao.

Despre prima dintre ele, Gesner mentioneaza ca dieta se bazeaza in principal pe alune, nuci, carne si paine si ca,in timpul zilei, papagalul bea apa o singura data. Daca i se arunca mere sau pere, pasarea le despica imediat cu ciocul, consumand continutul si aruncand resturile.