Landseerul - salvatorul "black & white"

Landseerul, ca si "varul" sau negru sau brun, Terra Nova, este originar din insula cu acelasi nume. Acest lucru nu inseamna ca este o varietate de Terra Nova. Cei doi se deosebesc nu numai la culoare, ci si prin talie si tip. Ca si in cazul cainelui din rasa Terra Nova, originile Landseerului raman incerte.

Vikingii au descoperit insula Terra Nova in jurul anului 1000 e.n., dar introducerea acestui caine in Anglia s-a facut abia dupa cea de a doua descoperire a insulei, in anul 1497, de catre John Cabot.

Primele informatii cunoscute despre Landseer dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea. Intr-adevar, el apare intr-un tablou din 1655 pictat de Sir Peter Lely, care-l reprezinta pe tanarul Henry Sidney (mai tarziu Earl of Romney) cu cainele sau. Se pare ca familia tanarului avea legaturi in insula Terra Nova. Acest lucru poate explica prezenta cainelui in aceasta lucrare.

In Anglia si in Europa, Landseerul era cunoscut in secolul al XIX-lea sub numele de caine de Newfoundland (caine de Terra Nova). Aceasta rasa s-a raspandit cu repeziciune, gratie popularitatii sale. Numerosi pictori celebri ai acelor vremuri au reprezentat acest caine superb in lucrarile lor, de exemplu Sir Thomas Lawrence, George Morland, R.R. Reinagie si George Srubbs.

Landseerul era reprezentat in compania nobililor si a tinerelor, precum si ca animal de paza sau in timp ce se juca cu cei mai mici membri ai familiei. Caracterul amical si pasnic al rasei era deja recunoscut de toata lumea. Numele acestui caine provine de la pictorul Sir Edwin Landseer (1803-1873).

Reprezentatiile artistice ale acestuia au ramas celebre in arta din acea perioada.

Celebritatea Landseerului a cunoscut apogeul la inceputul secolului al XIX-lea, in Anglia. Cresterea lui a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, urmata, din pacate, de un declin rapid, datorita unei inmultiri exagerate.

Asemenea exemple negative mai intalnim si printre crescatorii de caini actuali. Pe 12 octombrie 1902 s-a nascut Vevey, sub afixul canisei "Vavey" a lui Meystre. Parintii importati din Anglia, deja incrucisati cu Terra Nova moderni, au transmis genele fostilor caini de Newfoundland.

La inceputul secolului nostru, Meystre si Schlitter-Laggler, crescatoria "de Mollis" (din cantonul Glaris), au realizat un adevarat pionierat in cresterea Landseerului pur cu caini importati din Anglia si caini de "Vevey". Acestia doi au fost supravegheati si sustinuti de profesorul Albert Heim.

Acesta, demn din fire, a comunicat renasterea fostului caine de Newfoundland, purificat prin incrucisarile engleze. Astfel, a fost lansat cel mai vechi standard existent, in afara celui din 1881 al "Clubului de innobilare a raselor de caine". Acesta diferentia cele doua rase, atat dupa inteligenta, cat si dupa crestere.

Doctorul Paul Trager, membru eminent al Clubului german de Terra Nova pentru continent, impartasea acest punct de vedere si declara la inceputul secolului, urmatoarele: "...am impresia clara ca aceste doua rase surori nu sunt separate doar de culoare. Landseerii m-au frapat prin talia si masa lor.

Forma capului este, de asemenea, diferita... Deci, nu putem pretinde ca o rasa s-a nascut din alta.".

Intre 1902 si 1913, la cei doi crescatori s-au nascut 100 de pui, asa ca baza cresterii acestor caini parea a fi pusa. Insa a inceput cel de Al Doilea Razboi Mondial. Pentru Europa si pentru aceasta rasa in plin proces de formare, acest lucru a reprezentat o adevarata catastrofa. Cativa crescatori curajosi au incercat, prin diverse metode, sa se ocupe in continuare de cresterea acestui tip de caini. In final, cativa chiar au reusit: in 1917, in canisa "von Adlergarten" a lui Sulzer-Buhler din Winterthour, s-a format un cuib in urma incrucisarii dintre "Miss von Mollis" cu unchiul sau, "Pascha Major II".

O a doua baza a cresterii Landseerului continental european s-a format in Austria. In 1922, s-a nascut un cuib austriac "Von Dischosgasse", la pictorul W. Huhnl la Linz, pe Dunare. "Mama" acestui cuib a fost "Myra v.d. Forgenau", ea insasi fiica lui "Royal Princess Maud", care apartinea anterior de Schlittler-Laager. Ea a plecat spre Austria la M. Hohnl, dupa dizolvarea canisei "von Mollis".

A treia origine a Landseerului se gaseste in Olanda. Un oarecare M. Lunter de Enschede a achizitionat-o pe "Flora" din Germania. Se pare ca aceasta catea era originara dintr-o familie austriaca. Din incrucisarea "Florei" cu masculul "Adonis v. Dischafsqasse" s-a nascut "Hans" si "Grete v. Landseerheim". Acesti doi caini se regasesc in arborele genealogic al multor Landseeri actuali.

Pentru a dezvolta baza cresterii si a supravietuirii rasei, Lunter a inteles ca trebuie sa se intereseze de alte cercuri de acest gen din Europa. La inceputul anilor '30, fratii Walterspiel, cu crescatoria lor, "v. Schartenberg", au intrat in acest joc. Aceasta familie a dus cresterea acestei rase la nivelul actual in decurs de circa 40 de ani. In anii '50, Landseerul este, in fine, recunoscut ca rasa de oficialii chinologi.

Sub semnatura lui Emil Burkhard (membru fondator, presedinte, apoi presedinte de onoare al clubului elvetian de Terra Nova), cluburile elvetiene si cele germane au depus o cerere la F.C.I. pentru recunoasterea standardul rasei Landseer. Emil Burkhard a afirmat cu fermitate: "Landseerul prezinta particularitati anatomice si nu poseda aceleasi particularitati fizice si psihologice ca Terra-Nova". In 1960, FCI-ul a raspuns pozitiv, iar standardul Landseerului a fost inscris sub numarul 226.

Relativ recent, in 1976, Clubul German al Landseerului a pus la punct un program de crestere bazat pe cunostintele genetice. Astfel, aceasta rasa nobila si veche dispare si se naste alta mai tanara in locul Dogului de Newfoundland.

Prin ce se face remarcat Landseerul?

Originea Landseerului, ca rasa de caini de munte europeni, te poate face sa crezi ca acest animal nu are nici o vocatie sa devina caine "de apa" sau de salvare. Nimic mai gresit.

Landseerul are aptitudini comparabile cu cele ale verisorului sau negru. Proprietarii de Landseer nu ezita sa faca demonstratii, antrenand acesti caini la toate exercitiile la care stralucesc de obicei cainii Terra Nova: plonjari, inot, salvare de oameni, tragerea ambarcatiunilor grele.

Cu un caracter echilibrat, calm, putin exigent, nu are nevoie de mult spatiu sau de multe exercitii. Totusi nu trebuie sa fie privat de aceste lucruri.

Landseerul este un caine spectaculos, care suscita admiratie si curiozitate. Cu siguranta ca acesta merita mai mult decat sa stea in umbra popularului Terra Nova. Caracteristica sa cea mai remarcabila este atasamentul fata de om. Nimic nu poate sa-i faca o placere mai mare decat contactul cu "familia sa".

Landseerul este un caine mare, jucaus, afectuos, prietenos si debordant. Este inteligent si adora sa invete lucruri noi. Lucrul cu el este o adevarata placere, deoarece iubeste munca. Landseerul poate fi dresat pentru a insoti persoanele nevazatoare. Caracterul sau are de suferit daca este izolat. Ca si Terra Nova, se descurca bine in mediul acvatic.

In casa si in gradina, Landseerul este un paznic demn de incredere, deoarece ramane distant si atent cu persoanele straine. Landseerul este celebru pentru delicatetea sa. Rabdarea cu copiii, bunavointa privind celelalte animale, sociabilitatea cu oamenii il fac un excelent caine de familie.