La sfarsitul Primului Razboi Mondial, cativa crescatori germani, pasionati de vanatoare, au achizitionat niste pui de Fox Terrier cu par sarmos. Pe aceste prime exemplare se bazeaza munca de selectie ce a condus la aparitia Jagdterrierului.
Se crede ca rasa ar fi rezultatul imperecherilor dintre Fox Terrier, Welsh Terrier si Old English Terrier, dar este posibil ca la incrucisari sa fi participat atat Teckelul cat si Pinscherul.
Hartuitor universal, putand fi cu usurinta dresat pentru scotocirea si aportarea vanatului mic, Jagdterrierul este considerat unul dintre cei mai buni terrieri la vanatoarea de vulpi, bursuci, ursi, iepuri si chiar mistreti. El aporteaza, la fel de bine, vanatul mic din apa sau de pe sol, iar la hartuirea vanatului mare lucreaza in echipa - minimum 3-4 exemplare.
Acest caine de talie mica, negru cenusiu sau brun intunecat, cu pete brun-roscate in jurul ochilor, botului, pe piept si pe labe, este compact si bine proportionat.
Craniul, plat si lat intre urechi, se ingusteaza in dreptul ochilor si este descendent, fara stop pronuntat, spre bot.
Maxilarul este puternic, cu buze bine stranse, obrajii pronuntati, iar barbia conturata, adanca.
Dintii sunt robusti, dispusi regulat, cu muscatura in foarfece.
Ochii, mici, ovali, cu pleoape bine stranse, intunecati la culoare, au o expresie hotarata.
Gatul este puternic, nu prea lung, usor arcuit.
Este de preferat ca pieptul sa fie adanc si ingust, pentru a inlesni accesul in vizuina.
Lungimea picioarelor este proportionala cu restul corpului.
Coada este dreapta si prinsa destul de sus. Daca este cupata, trebuie sa ramana suficient de lunga, astfel incat sa poata servi drept "maner", pentru ca vanatorul sa extraga cainele din vizuina.
Inaltimea la greaban este cuprinsa intre 33 si 40 de cm, iar greutatea, intre 7 si 10 kg.
Inteligent, darz, dispus intotdeauna sa munceasca, terrierul german de vanatoare se remarca printr-o vitalitate extraordinara. Tenace, credincios, sociabil, alert, activ, atletic, rezistent la imbolnaviri, iata cateva trasaturi care il reprezinta.
De asemenea, Jagdterrierul imbina temeritatea cu siguranta, ambele caracteristice majoritatii terrierilor. Agitat din fire, fata de stapan si de membrii familiei acestuia manifesta o tandrete speciala.
Cu strainii, in schimb, este suspicios si extrem de vigilent - demonstrand neasteptate calitati de caine de paza - iar cu semenii, agresiv.Desi poate fi deosebit de afectuos cu proprietarul - care, de altfel, este singura persoana de care asculta - acest caine se numara printre putinii terrieri carora nu prea li se potriveste rolul de caine de companie, caci este recunoscut pentru caracterul sau dificil.
Prin urmare, are nevoie de o educatie foarte ferma. Dresajul trebuie inceput la 3-4 luni, varsta la care se face si socializarea, care continua pana la 1 an si 5 luni - 2 ani, in functie de individ.
De obicei, masculii sunt mai independenti si au un caracter mai puternic. In nici un caz nu se recomanda cresterea sa in apartament, spatiile inchise provocandu-i nervozitate.
Domeniul acestui terrier este, fara indoiala, vanatoarea, mai ales sub pamant, la vizuina. Insa el este selectionat si pentru atacul animalelor salbatice cu dimensiuni care le depasesc pe ale sale. De altfel, beneficiaza de un temperament iesit din comun. Este nascut pentru vanatoare, dar nu ca auxiliar, ci ca protagonist.