Patologia cainelui batran este dominata de afectiuni cardio-pulmonare, aflate intr-o stransa interdependenta. O data cu inaintarea in varsta, cainele poate incepe sa tuseasca, sa respire cu dificultate, sa oboseasca chiar si dupa scurte plimbari. Sunt semne aparent fara importanta, pe care le punem pe seama imbatranirii, dar care pot ascunde o boala a inimii.
Insuficienta cardiaca reprezinta, de fapt, incapacitatea miocardului de a se adapta la efort sau la necesitatile obisnuite ale organismului. In aceste conditii, debitul cardiac scade, iar tesuturile nu mai sunt oxigenate suficient. Tusea si respiratia dificila sunt doua dintre cele mai cunoscute semne ale aparitiei insuficientei cardiace, dar aici poate fi amintita si congestia pasiva a organelor.
In acest caz, cainele bolnav prezinta, pe langa semnele cardiace amintite, si semne asociate care agraveaza evolutia bolii. Oricum un caine activ prezinta semne de insuficienta cardiaca mai intense decat unul linistit. Si asta pentru ca, in cazul primului, este vorba despre o solicitare mai intensa a aparatului cardio-vascular.
Etiopatogenia este multipla si complexa.
Carenta de vitamina E si seleniu favorizeaza, de asemenea, distrofia miocardului. Putem spune ca lipsa suportului energetic, care apare prin infometare, sau efortul fizic crescut sunt doua dintre cauzele tulburarilor biochimice. Si oricum, in conditii de stres, intoxicatii sau hipovitaminizare, substratul energetic nu este folosit corespunzator.
Insuficienta cardiaca poate fi primara sau secundara altor afectiuni, cum sunt arteroscleroza, nefrita cronica, bolile hepatice sau obezitatea. Insuficienta cardiaca este compensata cand semnele clinice se manifesta dupa un efort si decompensata cand acestea sunt evidente sau chiar se agraveaza in stare de repaus.
Insuficienta cardiaca inseamna cresterea presiunii venoase inapoia ventriculului afectat, dar si scaderea presiunii arteriale. In cazul insuficientei cardiace congestive cu evolutie lenta, putem discuta despre prabusirea tensiunii arteriale si instalarea socului cardiogen.
Caz in care miocardul incearca si reuseste, pentru o scurta perioada de timp, sa se adapteze nevoilor organismului prin diferite mecanisme de compensare: tahicardie, tahipnee (cresterea frecventei contractiilor inimii), cresterea in volum a inimii si vasoconstrictie. Dupa un timp, irigarea deficitara a organelor interne atrage dupa sine "visceralizarea" insuficientei cardiace: apare edemul pulmonar, insuficienta hepatica si congestia venala pasiva.
Edemele cardiace periferice apar prin retentia de sodiu si de apa si sunt cauzate, in mare parte, de insuficientele renale. Evolutia afectiunilor cardiace se realizeaza stadial, in fazele incipiente o activitate fizica normala neprovocand oboseala, dispnee sau tuse. Pe masura ce boala se cronicizeaza, aceste semne apar atat la efort, cat si in repaus total.
Insuficienta cardiaca acuta este legata de efortul fizic intens, de carente grave, intoxicatii sau boli infectioase. In acest caz, cainele are o stare generala grava: un puls arterial filiform, o respiratie accelerata si vene sterse, greu de evidentiat. In plus, este deprimat, temperatura corpului ii scade deseori sub valorile normale.
Insuficienta cardiaca congestiva evolueaza cronic, iar semnele cardiace pot fi multiple: cordul apare marit in volum prin dilatatie sau hipertrofie, zgomotele cardiace sunt diminuate, vena jugulara este turgescenta.
Insuficienta cardiaca stanga este caracterizata printr-o tuse emetizanta grava si dispnee, astfel ca pacientul ajunge sa se inece in propriile secretii. In cazul insuficientei cardiace drepte se poate discuta despre afectarea ficatului, ascita, icter, edeme subcutanate si anemie. Dupa un timp, insuficienta devine generalizata.
Oricum, edemele cardiace se deosebesc de cele de alta natura (inflamatorii, renale) printr-o serie de caracteristici. Ele sunt simetrice, pastoase si se accentueaza la efort. La examenul mucoaselor, se constata cianoza limbii si a gingiilor, dar si injectarea vaselor sclerale.
Bineinteles insa ca diagnosticul se stabileste dupa o examinare completa a aparatului cardio-vascular, care presupune o radiografie toracica, o ecografie cardiaca si abdominala, EKG, masurarea tensiunii arteriale si, eventual, realizarea unui examen de sange.
Cert este ca, pentru a feri cainele de aceasta afectiune grava, pot fi luate cateva masuri profilactice. Si aici ne referim la o alimentatie rationala, corespunzatoare varstei si efortului depus, dar si tratarea corecta a bolilor primare (pulmonare, renale, hepatice).
Alimentatia trebuie sa fie usor de digerat, saraca in sodiu si bogata in vitamine. Proprietarul poate apela, bineinteles, la dietele speciale pentru afectiunile cardiace, care se gasesc in magazinele specializate si cabinetele veterinare. S-a constatat ca L-carnitina si coenzima Q10 sunt importante in producerea energiei miocardice.
In ceea ce priveste medicatia, putem mentiona faptul ca aceasta urmareste imbunatatirea tonusului cardiac, stimularea diurezei, combaterea aritmiilor si tratarea bolilor asociate.
Oricum, terapia trebuie sa fie individualizata, stabilita exclusiv de medicul veterinar in functie de stadiul de evolutie a bolii.