Despre pedigree, pe intelesul tuturor

Numeroasele cereri de pui "de rasa, dar fara pedigriu" ce le intalnesc mai mereu in ziare sau pe internet ma fac sa constat cu stupoare ca, inca, marii majoritati a romanilor ii este cel putin partial necunoscuta importanta acestui act de origine; asta pentru cei care au depasit stadiul in care considerau ca pedigree-ul nu este altceva decat acea marca de hrana canina foarte des prezentata in reclamele TV, ori care nu faceau nici o deosebire intre actul de origine si carnetul de sanatate!

Ce este un pedigree?

Pedigree-ul, pe langa faptul ca reprezinta unica dovada ca animalul apartine unei anumite rase, este actul care atesta genealogia acestuia si care ofera, astfel, celui interesat informatii pretioase despre bagajul genetic al pisicii.

Asadar, dincolo de o inlantuire de nume pompoase, asa cum ii poate parea unui neinitiat hartia cu pricina, studierea acestui act poate scoate la iveala informatii privind provenienta genitorilor, faptul ca liniile de sange din care provin sunt dintre cele libere de tarele specifice rasei respective, pe ce fenotipuri s-au facut consangvinizari si cum au fost certificate in expozitii calitatea lor, culorile ce se pot obtine facand anumite monte etc.

Cum "citim" un pedigree?

Ca sa stim sa citim informatiile pe care ni le ofera un pedigree, e necesar, in primul rand, sa cunoastem modul in care sunt "botezate" pisicile. Un astfel de act poate contine si nume comune precum Mimi, Sasha, Pufi - in cazul in care exemplarul nu s-a nascut intr-o crescatorie - ca si nume precum Metelitsa's Angel-Lisa of Blue Poem, care pot parea, unora, nejustificat de simandicoase.

Ce informatii ne ofera un astfel de nume? Prima sa parte (afixul), Metelitsa, reprezinta numele crescatoriei in care s-a nascut pisica, provenienta sa. Angel-Lisa este numele primit de pisicuta, iar sufixul care urmeaza cuvantului "of" reprezinta numele crescatoriei care a cumparat-o, al celei in care ea traieste.

Aceste reguli, valabile in cadrul unor organizatii precum CFA, WCF, nu sunt valabile si in cadrul cluburilor inscrise la FIFe (Federatia Internationala Felina), unde pisicii nu i se mai adauga la nume si acela al crescatoriei "adoptive", sau unde, in functie de pretentia crescatorului la inregistrarea numelui de crescatorie, numele puilor pot purta ca sufix pe acela al crescatoriei din care provin (exemplu: Violetta Della Primavera - Della Primavera fiind numele de crescatorie).

Astfel, un nume precum Blue Poem's Indy dezvaluie faptul ca pisoiul pe nume Indy s-a nascut in crescatoria Blue Poem, dar, nasterea lui fiind inregistrata intr-un club FIFe, chiar daca ar fi cumparat de o alta crescatorie, nu i s-ar mai adauga sufixul "of...". Cu toate acestea, in pedigree-uri pot fi intalnite adesea nume de pisici provenite din cluburi apartinand mai multor organizatii, intrucat numele cu care pisica este inregistrata nu poate fi schimbat prin transferul ei de la o organizatie la alta.

Cum spuneam, cunoscand dupa numele fiecarei pisici care este crescatoria din care ea provine, internetul ne faciliteaza astazi posibilitatea de comunicare cu crescatorii, solicitarea de informatii suplimentare, precum existenta testelor privind bolile genetice specifice rasei (cluburile cu prestigiu impun chiar, prin Regulamentul de Crestere, obligativitatea efectuarii acestor testari pentru pisicile folosite la reproductie), studierea evolutiei produsilor anteriori ai pisicilor prezente in pedigree, a exemplarelor pe care s-au facut consangvinizari.

Pentru un cunoscator, departe de a fi o dovada de snobism, obtinerea unui exemplar cu pedigree de exceptie nu este altceva decat dovada ca isi doreste un pisoi sanatos, fara boli genetice, un exemplar capabil, la randul lui, sa produca pui cat mai apropiati de idealul impus de standard. Un crescator care isi cunoaste interesele petrece doar cateva minute pentru a studia un pisoi si zile intregi studiindu-i pedigree-ul.

Prezenta actului de origine nu atesta, automat, calitatea unui exemplar: provenit din linii incerte, fara sa aiba o genealogie cu titluri de exceptie in palmares ori avand stramosi necunoscuti pe cateva generatii, e nepotrivit a se compara valoarea acestuia cu a unuia provenit din linii de marca. La aceste detalii si nu la altceva se refera un crescator cand afirma ca cel putin o treime din valoarea unui pisoi sta in valoarea pedigree-ului sau, deci nu solicitarea de a cumpara puiul fara actele de origine il va face pe ignorant sa obtina unul mai ieftin.