Cum pregatim cainele pentru expozitii?

Crescatorii prefera sa duca puii in expozitii de la trei sau patru luni, pentru a-i obisnui cu ceilalti caini, cu zgomotul specific, cu agitatia, dar si cu toaletarea si cu prezentarea in ring. Foarte multi posesori de caini decid destul de tarziu sa isi duca patrupedul in expozitii, de obicei pe la un an, un an si jumatate, cand cainele nu este obisnuit cu "regulile" unui show, cu agitatia si cu prezentarea in ring.

Tot de la varsta de patru luni, daca este vorba de o rasa care necesita toaletaj, cainele trebuie dus la un cabinet de cosmetica special pentru caini, pentru a se obisnui cu operatiunile de periere, trimming, stripping sau cu zgomotul unei masini de tuns. Aceste operatiuni trebuie executate in special la terrieri (cu exceptia celor de tip bull), la cockeri, dar periatul este absolut necesar la toate rasele, in special la cele cu par mediu si lung.

Sunt foarte multe persoane care se plang ca nu isi pot peria sau pieptana cainii, ca nu le pot curata urechile si labutele sau ca nu le pot face baie, dar recunosc ca nu au facut aceste operatiuni cand catelul era inca mic, de mila sau pentru ca nu a fost nevoie. Periatul trebuie facut chiar de la doua luni, imbaierile, de asemenea.

Vedem prin parcuri foarte multi terrieri, bichoni, cockeri, husky, caniche sau, mai nou, golden retrieveri tunsi cu masina electrica, dar ei in mod normal ar trebui sa aiba par lung, matasos (intretinut zilnic prin periat si pieptanat), fie par sarmos, semi-lung (obtinut prin trimat), fie par semi-lung, drept.

Din punctul de vedere al toaletajului si al pregatirii pentru Show, cele mai "lejere" sunt rasele cu par scurt: Rotweillerul, Dobermannul, Boxerul, Dogul german, Copoii, Bracii etc. La aceste rase, este suficienta intretinerea zilnica a parului prin stergerea blanitei cu o carpa uda sau cu o bucata de piele naturala. Este adevarat ca la aceste rase, din punct de vedere expozitional, orice defect (de osatura, musculatura insuficienta etc.) se vede mult mai repede decat la cainii cu par semi-lung sau lung.

La cainii cu par ce necesita toaletaj special se pot ascunde defecte de acest tip, dar un toaletaj incorect sau insuficient poate depuncta cainele, indiferent de ce "se ascunde" sub blanita lui. Un Terrier, indiferent de cat de corect este din punct de vedere anatomic, va fi depunctat daca a fost tuns cu masina, daca are blana depigmentata sau moale, in loc sa fie sarmoasa.

La fel, un Bichon va fi depunctat daca are blana incalcita sau tunsa cu masina. La rasele cu roba alba se depuncteaza blana ingalbenita la ochi sau la gura sau usor crem; in general, si la rasele cu roba neagra se depuncteaza petele rosiatice. Pentru problemele de pigmentatie exista sampoane si solutii care decoloreaza sau pigmenteaza blana, fara a rani pielea sensibila a catelului.

Pentru ca am vorbit despre trimmig, trebuie sa spunem ca aceasta este o operatiune absolut necesara pentru cainii cu par sarmos, dar si pentru cockeri. Trimmingul consta in smulgerea cu mana sau cu ajutorul unui trimer metalic a subparului si a parului mort, care nu cade singur.

Daca parul nu este periodic trimat, pielea cainelui se descuameaza (apare matreata) si chiar pot aparea eczeme. Trimatul asigura o "aerisire" a parului, a pielii, asigura o crestere viguroasa a firului de par, care isi va intari culoarea (indiferent ca este neagra, alba, crem sau combinata).

Greseala frecventa pe care o fac multi proprietari de caini care necesita trimaj este aceea de a considera aceasta operatiune ca fiind dureroasa si prea putin necesara si apeleaza cu usurinta la cei ce tund cainii cu masina de tuns. Cainii toaletati in felul acesta vor avea o blana moale, matreata, iar blana neagra va deveni gri.

Trimatul nu este dureros, daca se face de la o varsta frageda (patru sau cinci luni) si la un interval de maximum trei luni. De aceea, cainele trebuie invatat de la inceput cu operatiunile mai sus mentionate.

Daca un caine este tuns cu masina timp de un an sau doi, abia atunci trimatul va fi dureros, cainele se va irita in zonele trimate si va protesta destul de puternic. In expozitii, arbitrii sunt foarte atenti la calitatea si cantitatea blanii, la corectitudinea toaletajului, in general acesta contand la fel de mult ca si temperamentul cainelui.

Pentru ca am discutat despre socializarea si acomodarea catelului cu agitatia unei expozitii, trebuie discutat si despre pregatirea lui pentru prezentarea propriu-zisa in ring. Ringul este locul in care cainele intra impreuna cu stapanul sau cu handlerul.

Arbitrul va comunica stapanului sau handlerului ceea ce trebuie sa faca, in functie de caracteristicile rasei respective. De aceea, trebuie sa ne interesam din timp ce presupune arbitrarea cainelui pe care il avem.

In general, arbitrul cere handlerului sa mearga alaturi de caine (care obligatoriu este tinut cu mana stanga, pe interior, astfel incat sa poate fi vazut direct de arbitru, invers acelor de ceasornic). La unele rase - in special cele de talie mare, cum sunt Ciobanescul german, Dobermannul, Rotweillerul -, handlerul trebuie sa alerge impreuna cu cainele mai multe ture de ring, astfel incat arbitrul sa poata aprecia in mod corect miscarea.

La rasele de talie medie, miscarea se rezuma la trei-patru ture de ring, suficiente pentru a vedea miscarea si, partial, temperamentul cainelui. La rasele mici si toy (Yorkshire terrier, Westie, Scottish, Pekingese), precum si la rasele "greoaie" (Basettul) sau mari (Saint Bernard, Bloodhound), sunt suficiente doua ture de ring.

Al doilea lucru (dupa miscare) cu care trebuie sa il deprindem pe catel este "pozitia de ring", "poza": tot in functie de rasa, cainele sta in aceasta pozitie singur, fara a pune mana pe el, sau sta intr-o pozitie obligatorie asezat de stapan si tinut un timp mai lung sau mai scurt, pozitie care ii permite arbitrului sa compare exemplarele prezente in ring. Aceasta pozitie trebuie exersata cu catelul de la o varsta frageda, recompensat pe masura ce reuseste sa stea chiar si pana la trei minute.

Al treilea lucru cu care catelul trebuie obisnuit este acela de a fi mangaiat de persoane straine, deoarece in expozitie cainele va fi "pipait" de arbitru: acesta, mai ales daca este vorba de caini cu blana abundenta, trebuie sa verifice osatura cainelui, angulatiile, musculatura, dantura si, la masculi, se verifica prezenta celor doua testicule.

Foarte multi caini nu acepta sa fie mangaiati de persoane straine, de multe ori maraind sau chiar intentionand sa-i muste pe cei care pun mana pe ei. Este bine sa ii rugati pe cei apropiati cainelui, nu numai pe cei din familie, sa il mangaie, sa se uite la dintii lui, sa ii puna mana pe coada etc.

Pentru ca am vorbit despre temperamentul unui caine, acesta trebuie sa fie echilibrat, cainele sa fie vesel, sa nu fie timorat sau, cum spun crescatorii, sa se bucure de expozitie. Sunt caini care in viata de zi cu zi sunt veseli, curajosi, dar in expozitii sunt speriati si stresati. Acesti caini nu vor avea o cariera in adevaratul sens al cuvantului. Pentru unele rase canine, se cere si proba de lucru, in functie de grupa in care este incadrat: caini de paza si protectie sau cainii de vanatoare.