Cu toate ca pisicile sunt considerate a fi animale solitare si nesociabile, ele sunt totusi organizate in grupuri sociale de tip matriarhal (dominate de femele). Masculii devin membri ai acestor grupuri doar cand femelele intra in calduri. De regula, acestia sunt prezenti pe un teritoriu bine stabilit, unde se afla pisici sau grupuri de pisici, si au ca scop alungarea celorlalti masculi si indepartarea puilor care provin de la acestia.
Motanii se bazeaza pe miros si pe marcarea teritoriala, care ii ajuta la depistarea celorlalte pisici.
Datorita mirosului ei foarte bine dezvoltat, pisica poate depista puii bolnavi. Ca si in cazul altor animale, femela poate decide daca este cazul sa-l indeparteze pe cel bolnav, pentru a nu pierde din energie cu ingrijirea lui.
De asemenea, in timpul fatarii, pisica isi poate manca partial sau total puii, nu numai placenta. Pentru a evita aparitia pradatorilor in apropierea culcusului, pisicile pot sa manance puii nascuti morti.
Pisica simte daca puii ei sunt in pericol si, datorita instinctului de protectie, va incerca sa-i ascunda in alt loc. Totusi exista cazuri in care pisica isi omoara puii accidental atunci cand ii transporta dintr-un loc in altul.
Dupa nastere, puii sunt foarte fragili, putand fi foarte usor raniti (si) din cauza unei ingrijiri excesive din partea pisicii mame (de exemplu, linsul exagerat).
Motanul poate distruge orice pui sub o anumita varsta, pentru a-si intemeia propria familie. Sunt cazuri rare cand motanii isi ucid proprii pui. Desi ei nu contribuie la cresterea puilor, au momente in care se joaca cu ei, au tendinta de a-i muta sau chiar ii hranesc. Motanii ataca puii de pisica doar in momentul in care mamele acestora sunt plecate. Motanii castrati sunt mult mai binevoitori fata de pui, iar comportamentul agresiv fata de acestia este limitat.