Desi pare ciudat, in dresaj, cele mai bune rezultate se obtin atunci cand se apeleaza la trucuri si nu la masuri coercitive. De altfel, primele ore de antrenament sunt foarte importante. In cadrul primului program de pregatire, cainele trebuie sa inteleaga ca exercitiile pe care urmeaza sa le faca vor fi recompensate intr-un fel sau altul...
Dar sa incercam sa trecem in revista trucurile ce pot fi folosite la sectiunile urma, disciplina, atac.
Un exercitiu complicat de pastrare a urmei va fi intotdeauna parcurs cu placere, daca exemplarul va primi la incheierea misiunii o recompensa. Chiar si in cazul antrenamentelor de pregatire a cainilor folositi in depistarea drogurilor, se foloseste o recompensa: mingea cu siret.
In cazul antrenamentelor ce au in vedere notiunile de disciplina, posibilitatile sunt multiple. Important este ca puiului sa i se trezeasca interesul pentru obiectele miscatoare. Tocmai de aceea, la inceput, obiectul trebuie lasat la vedere. In acest fel, cainele nici nu-si da seama ca de fapt merge la pas, asa cum isi doreste instructorul...
Chiar si oferirea recompensei, ce consta in hrana, inseamna folosirea unui truc. Si asta pentru ca, la un moment dat, este suficient sa fosnim o punga sau doar sa indreptam mana spre buzunar pentru ca atentia cainelui sa fie deplina. La fel se intampla si in cazul obiectelor miscatoare.
Este suficient, dupa o anumita perioada, sa tinem pumnul strans, astfel incat sa-i lasam cainelui impresia ca de acolo ar putea zbura oricand mingea mult ravnita.
Si pentru invatarea comenzii "Inainte" putem obtine rezultate maxime prin pacalirea cursantului... Una dintre metode se bazeaza pe aruncarea unor pietricele, suficient de mici, incat cainele sa nu le gaseasca si sa le ia in gura, dar care, eventual, sa faca zgomot la caderea pe sol.
Pentru aceeasi comanda, cainele poate fi trimis spre un obiect (geanta, canadiana) pe care sa il mutam din ce in ce mai departe, pentru ca, in final, sa dispara de tot...
Evident ca si in cazul probei de atac, metoda "dusului cu zaharelul" da roade. Scotocirea presupune trecerea pe la un numar de sase corturi, lucru plictisitor si greu de executat, in conditiile in care cainele stie ca infractorul se afla intotdeauna ascuns numai dupa ultimul cort, asa cum se intampla, de fapt, la examen. De aceea, in timpul antrenamentelor, infractorul trebuie sa se ascunda, pe rand, in fiecare cort, astfel incat cainele sa nu fie tentat sa alerge direct la ultimul.
Se stie ca cel mai placut lucru in proba de atac este priza. Momentul frustrarii apare atunci cand vrem sa convingem cainele sa lase mansonul. Acest lucru se poate realiza si prin lucrul cu lesa si zgarda cu ghimpi, tragand puternic inapoi in momentul in care cainele nu executa comanda.
Exista insa pericolul ca animalul sa se uite inapoi de unde a fost tras, fara sa supravegheze cu atentie infractorul ramas "nemiscat". Ca atare, si aici este preferabil sa-l "pacalim", determinandu-l ca, de fiecare data dupa ce a lasat mansonul, sa fie atent la infractor, iar daca acesta se misca, sa il prinda din nou.
Numai daca duce la bun sfarsit acest exercitiu merita sa fie recompensat cu mansonul.De altfel, exista o metoda si pentru prezentarea in ringul de expozitie. Ea presupune ascunderea unei persoane cunoscute cainelui intr-un punct al ringului, care sa il strige. Rezultatul? Un mers mandru, cu capul inaltat, in cautarea stapanului si nu un mers umil, cu coada intre picioare...
Aceste metode sunt utile chiar si in primele lectii de educatie. Daca vom sterge locul in care puiul si-a facut nevoile cu un ziar si il vom aseza intr-un loc convenabil pentru noi, el va intelege ca acela este wc-ul lui.
Intratul in cusca poate fi o problema pentru multi pui, care se tem de spatii inchise. Daca vom incerca sa-l impingem cu forta inauntru, rezultatul va fi cu siguranta unul negativ. Daca ii vom arunca insa inauntru bucatele de hrana, va pasi cu incredere in locul respectiv.
Desi pare greu de crezut, exista situatii in care si ei ne pot pacali pe noi. Am avut ocazia sa vad cum se poate preface un Ciobanesc german ca este foarte preocupat sa caute o urma. Cainele urmarea dara imaginara, stiind ca urmeaza sa fie recompensat.
Asa ca am creat doar o vatra, fara sa ii trasez o urma si nu mica mi-a fost mirarea cand cainele a plecat pe urma inexistenta, cu nasul in pamant. Si asta pentru ca era convins ca la incheierea exercitiului va primi ceva...
Exista insa si cazuri in care cel care isi propune sa pacaleasca un caine nu reuseste. Asa s-a intamplat cu un labrador pe care l-am antrenat pentru alegere de obiecte. Exercitiul parea atat de usor pentru el, incat m-am gandit sa-i dau sa caute un pantof care nu-si avea pereche in gramada de 40 de pantofi. Dupa ce a cautat cu atentie, bineinteles ca nu a ales nici unul si s-a oprit uitandu-se semnificativ spre mine...
Oricum este de preferat ca metoda de dresaj sa fie o "pacaleala" si nu o constrangere.