Desi este destul de probabil ca rasa sa descinda din stravechiul Saluki, aspectul sau contemporan ne convinge, mai degraba, ca reprezinta rezultatul incrucisarilor dintre diferitele tipuri de Greyhound existente pe teritoriul Poloniei. Cele mai vechi insemnari referitoare la acestea, in care sunt consemnate ca rase crescute la curtea regala, provin din secolul al XII-lea.
Deja in Polonia secolului al XIV-lea, vanatoarea cu asemenea caini era un "sport" destul de popular. In cartea sa intitulata "Despre activitatea la ferma" (1549), Piotr Crescentin prezinta un tip de ogar foarte asemanator cu Chart Polski de astazi.
In anii urmatori apar descrieri similare, dar prima caracterizare completa a rasei, publicata intr-o lucrare datata 1690, ii apartine lui Anzelm Gostomsky. Literatura autohtona de specialitate a secolului al XIX-lea face frecvent referiri la ogarul polonez - un caine mare, puternic si cu parul ceva mai lung decat cel al ogarului englez.
Chart Polski este un caine mare, viguros si musculos, cu aspect mult mai robust, dar mai putin nobil decat al celorlalti reprezentanti ai familiei Greyhound.
Osatura solida, trupul compact cu muschi proeminenti si falcile puternice evidentiaza faptul ca era utilizat in conditii vitrege de clima, la vanatoarea de iepuri, vulpi, caprioare, dropii si lupi. Ochii, de o importanta covarsitoare pentru rasa, trebuie sa aiba o expresie patrunzatoare, alerta.
Miscarile, fluide si elastice, sunt inlesnite de angulatiile corecte ale membrelor anterioare si posterioare, iar mersul este lejer, atat la pas cat si la trap. Cand goneste, cainele este rapid si foarte agil.
Inaltimea la greaban atinge 68-75 de cm in cazul femelelor, iar in cel al masculilor, 70-80 de cm, dar se prefera exemplarele care depasesc limita optima. Capul este puternic, suplu si lung; se accepta botul usor mai lung; regiunea craniana trebuie sa fie aplatizata, stopul abia perceptibil, iar arcadele supraorbitale usor pronuntate; este preferat nasul de tip roman; subtierea accentuata a botului nu trebuie sa dea impresia de nas ascutit; varful nasului trebuie sa fie negru sau intunecat la culoare si sa depaseasca linia buzelor.
Dintii si maxilarele sunt puternice, iar muscatura in foarfece (se accepta si muscatura in cleste). Ochii, destul de mari si limpezi, sunt cu atat mai apreciati cu cat nuanta lor este mai inchisa; in functie de culoarea blanii, irisul poate avea nuante de maro inchis pana la chihlimbariu. Urechile, de marime medie, prinse la nivelul ochilor, sunt destul de inguste. Gatul este lung, musculos, puternic; linia sa continua usor ascendent linia greabanului, iar capul este purtat destul de sus.
Corpul: greabanul este ingust, dar bine accentuat; deasupra pieptului, linia superioara este dreapta, iar deasupra regiunii lombare, usor arcuita; pieptul, foarte adanc, vazut din fata, este potrivit de lat; coastele trebuie sa fie bine arcuite, dar nu rotunjite; abdomen ascendent; regiunea lombara este lata si musculoasa; crupa, moderat inclinata, este lunga si foarte musculoasa. Coada este lunga si groasa la baza; in repaus, este coborata, iar varful rasucit in forma de secera; in atentie, coada poate fi purtata usor ridicata.
Membrele anterioare, lungi, suple, musculoase, sunt destul de apropiate; vazute din fata, trebuie sa fie paralele; antebratul este lung, metatarsul este usor oblic in raportul cu solul; labe ovale, cu degete bine stranse.
Membrele posterioare, lungi si musculoase, sunt destul de bine angulate; pozitionate usor spre spate si spre lateral, dar intr-un grad ceva mai redus decat in cazul Greyhoundului; vazute din spate, trebuie sa fie paralele; partea inferioara a coapsei este lunga, iar jaretii sunt puternici; labe ovale, mai alungite decat cele ale membrelor anterioare.
Blana are firul elastic, destul de aspru, nici sarmos, nici matasos, cu lungimi diferite; de obicei, parul este mai lung in zona greabanului si mai scurt pe partile laterale ale corpului; cele mai scurte fire de par acopera sternul si membrele; in zona posterioara a coapselor si cea a cozii, blana are cea mai mare lungime.