Cateva consideratii asupra Rottweiler-ului in Romania

In prezent, in Romania rottweilerul este una dintre cele mai populare rase avand numarul cel mai mare de participanti in expozitii chinologice. Imbucurator este faptul ca nu doar cantitativ se constata o crestere, ci si calitatea rottweilerilor din tara noastra s-a imbunatatit foarte mult, dovada fiind rezultatele competitiilor canine de club din tara si din strainatate. Si la examenele de lucru promoveaza un numar tot mai mare de rottweileri. Cele mai importante canise din Romania sunt: "Vom Hause Onul" - Bucuresti, "Vom Hause Bucur" - Brasov, "Black Beauty" - Arad, "My Friend Kennel" - Arad, "Korsa" - Arad , "De Cruel" - Pecica, Arad, "De Dojiro" - Timisoara, "Schwarzen Teufel" - Timisoara, "Rotfire Hunter" - Sibiu, "Mediguard" - Medias, "Rott Steve" - Bistrita, "BlackTurk" - Cluj.

Ca arbitru ce am in competenta toata grupa a II-a, cativa ani buni am evitat Rottweilerii, nu pentru ca nu ma simteam in stare sa-i inteleg si, in consecinta, sa-i arbitrez, ci din cauza intregii "nebunii" pe care crescatorii, detinatorii sau "importatorii"(chiar si arbitrii) de caini apartinand acestei rase au creat-o in jurul acestor animale remarcabile prin frumusetea si forta pe care o degaja. Faimos pe intreg mapamondul, Rottweiler-ul a cucerit si Romania cu multi ani in urma, cand oameni "descurcareti" au importat primele exemplare si le-au adus in Timisoara, Bucuresti si Arad. De atunci si pana in prezent a trecut mult timp si iata ca Rottweiler-ul a cucerit primul loc ca numar de exemplare (in 2000) avand cel mai mare numar de certificate de origine eliberate de C.O.R. din intreaga istorie postbelica a chinologiei romane, detronand Ciobanescul German - "senator de drept" ca numar de inregistrari inscrise in Registrul Genealogic Roman din 1969 si pana azi.

Semn bun? Semn rau? Depinde de constiinciozitatea cu care crescatorii adevarati de Rottweileri au stiut, stiu sau vor sti in continuare sa pareze asaltul "cantitativ" al "industriasilor" rasei. Este bine cunoscut, ca urmare a experientei intregii lumi, ca atunci cand o rasa devine foarte populara - deci "se vinde bine" - calitatea exemplarelor ramane in urma cantitatii pe care piata este dispusa sa o absoarba. Este bine de subliniat ca Rottweiler-ul nu are nici o vina. Multi au fost aceia care, dupa 1990, au vazut in acest caine forta defensiva sau ofensiva de care aveau nevoie pentru a-si apara viata si bunurile. Eroare! Mare eroare! Multi "sefi" sau "oameni avuti" s-au repezit literalmente asupra acestei rase cumparand fara discernamant din Obor, sau de la asa zisi crescatori, caini cu sau fara titluri, cu sau fara pedigree, cu sau fara instructie (in cazul exemplarelor adulte), foarte multi fara arbitraje. Cu regret trebuie sa spun ca acesti oameni si-au dresat cu toata increderea Rottweilerii la politie, dupa manualele sovietice din 1947, cei mai avuti la "dresorii" aparuti ca ciupercile dupa ploaie, dupa 1990, si pe care nu-i mai atesta nimeni, asa cum facuse A.Ch.R. in acele vremuri, cand se faceau cursuri de pregatire si se dadeau examene de atestare pentru calitatea de instructor dresor. Dupa mine, aceasta este cauza pentru care s-a ajuns la tragicul eveniment de la Sfantu Gheorghe.

Este bine de stiut ca, prin eforturi remarcabile, unii crescatori romani au reusit sa produca Rottweileri de valoare. Exista arbitri romani cu evidente calitati in arbitrarea acestei rase si care se bucura de recunoastere nu numai in ringurile nationale, dar si in cele internationale. De ani de zile Colegiul de Arbitri al A.Ch.R. a promovat o politica sanatoasa in privinta arbitrajului acestei rase impunand ca arbitrii sa adopte o atitudine drastica fata de cel mai mic semn de agresivitate a cainilor. Am arbitrat in special in strainatate aceasta rasa si am actionat intotdeauna in sensul eliminarii cainilor agresivi din ringuri si am procedat astfel nu numai in cazul Rottweiler-ilor, ci si in cazul multe altor rase considerate agresive.

Articol