Burmilla este o pisica de tip extraneu (clasata in grupul pisicilor
asiatice - exemplare de tipul Burmezei), are talie medie, blana scurta si
deasa, impresionanta prin contrastul puternic dintre umbre sau culoarea
varfurilor parului si subparul de un argintiu pur. Corpul Burmillei are
o puternica structura osoasa si muschi bine dezvoltati, iar miscarile
sale sunt de o eleganta desavarsita. Femelele sunt putin mai mici decat
masculii, dar au o greutate corporala mai mare decat s-ar parea la prima
vedere.
Pieptul cu forme rotunjite si spatele drept confera o nota armonioasa
intregului aspect fizic al Burmillei. In cazul majoritatii exemplarelor,
membrele posterioare - putin mai lungi decat cele anterioare - sunt
perfect drepte, iar labele, de forma ovala, sunt ferme. Coada, de
lungime medie spre lunga, potrivit de stufoasa, se termina cu un varf
rotunjit. Crestetul capului este usor rotunjit, distanta dintre urechi
este moderata, oasele obrajilor sunt late, terminandu-se cu o muchie
scurta, obtuza. Privit din profil, nasul scurt si drept, aliniat cu
barbia ferm definita, trebuie sa prezinte un stop moderat. Fata are o
expresie inocenta si dulce, seducatoare.
Conturul de culoare inchisa al buzelor accentueaza expresia faciala usor
"zambitoare", specifica Burmillei. Urechile, de marime medie spre mare,
au varfurile rotunjite; usor inclinate spre inainte, ele sunt late la baza
si asezate la distanta moderata una de cealalta. Liniile exterioare ale
urechilor continua conturul fetei, caracteristica ce nu se regaseste la
majoritatea masculilor adulti, ai caror obraji sunt puternic dezvoltati.
Ochii Burmillei sunt foarte frumosi, mari, expresivi, usor oblici si
distantati; acestia pot avea orice tenta de verde, singura conditie
fiind aceea ca nuanta sa fie clara, limpede si luminoasa. Avand in
vedere prezenta genei Orange (O) - care influenteaza culoarea ochilor
spre nuante de galben - la exemplarele Burmilla roscate, crem si tortie,
se permite culoarea chihlimbarie a ochilor.
Blana este scurta si deasa, cu textura matasoasa, nu foarte lipita
de corp, deoarece prezinta un subpar bogat. Culoarea de baza este
alb-argintie. Alaturi de varietatile umbrite sunt recunoscute si cele
cu blana intr-o singura culoare, dar si tortie (tricolore). In acest
ultim caz, culorile trebuie sa fie distribuite uniform pe tot corpul
pisicii. Culoarea pielii nasului este asemanatoare cu cea a teracotei,
cu exceptia exemplarelor roscate si crem (care au pielea nasului roz)
si tortie (culoarea nasului trebuie sa fie in armonie cu cea a blanii).
Caracter
Ingrijire
Articol
Posteaza comentariu