Chiar şi distracţia înseamnă interior pentru că trebuie să fii foarte pe fază ca să prinzi un loc liber la o terasă la orele de vârf. Nu sunt eu singura care se simte între patru pereţi şi încearcă să evadeze cumva.
Îi invidiez pe cei care locuiesc la curte şi visez ca într-o zi să ies şi eu dimineaţa pe o bancă în faţa casei să-mi beau cafeaua.
Dar până atunci, mă mulţumesc cu tot felul de tehnici de evadare.
De exemplu, mi-am transformat balconul într-o miniterasă, pe care am îngrămădit o mulţime de plante frumoase, mi-am aşezat o măsuţă şi o banchetă şi admir peisajul, care din fericire este destul de plăcut. Partea proastă este că pot face asta dimineaţa foarte devreme sau seara târziu, altfel mă topesc de căldură...
Mai nou, îmi petrec serile în parc, unde găsesc răcoare, dar nu şi linişte. Mania scuterelor a cuprins şi parcurile!
Şi cu toate că este abia luni, tot ce pot să spun este că aştept cu nerăbdare weekendul, ca să stau cât mai mult afară.