Iar când combini în cele mai interesante moduri vechiul cu noul, rezultatele sunt extraordinare. Pe mine, cel puţin, mă atrag iremediabil obiectele vechi, care sunt şi mai frumoase tocmai pentru "cicatricile" lor cauzate de folosirea indelungată şi trecerea timpului.
Câtă istorie poate ascunde o cutiuţă din metal, de exemplu, frumos colorată, care acum 70 de ani stătea pe raftul unei băcănii şi pe care cineva a cumpărat-o nu pentru că arăta bine, ci pentru că avea nevoie de ceea ce conţinea. Apoi cumpărătorul s-a gândit că ar fi păcat să o arunce, pentru că putea fi folosită cu succes pe post de cutie pentru nasturi sau condimente.
După mulţi ani, cutia a fost înlocuită de un alt recipient şi poate că numai întâmplarea a făcut ca ea să nu fie aruncată la gunoi, ca multe altele, ci să zacă alţi mulţi ani undeva într-un colţ, până când a fost descoperită de cineva care a apreciat-o pentru "bătrâneţea" ei.
Cum aş putea să nu iubesc o asemenea cutiuţă, dacă îmi iese în cale? Şi pentru că merită tot respectul, trebuie aşezată la loc de cinste.
Iar cu cât un obiect este mai vechi, cu atât creşte admiraţia şi respectul pentru el.Apreciez şi obiectele noi care sunt făcute intenţionat să pară vintage. Dar parcă le lipseşte ceva.
Sursă foto: bhg.com; marthastewart.com