Paranormal: ”Soacra mea mi-a făcut farmece”

Sunt o femeie tânără şi educată, în curând voi deveni asistentă medicală, şi nu credeam în prostii de genul farmece sau vrăji. Asta până când nu mi s-a întâmplat şi mie să intru într-o asemenea poveste. Ştiu că poate părea fantastic şi ireal ce vă voi povesti, dar în realitate nu e decât rodul acţiunilor unei minţi înapoiate – a soacrei mele – care deşi trăieşte în secolul 21, gândeşte şi acţionează ca pe vremea Inchiziţiei. Dacă ar putea, cred că m-ar arde şi pe rug.
 
Când am început relaţia cu fiul ei eu eram în liceu. Era primul meu iubit şi am rămas cu el de atunci. N-am cunoscut alt bărbat, nici nu mi-a trebuit, deşi Ionuţ a mai călcat strâmb din când în când în relaţia noastră. Dar l-am iertat. Maria, mama lui, s-a purtat cu mine ca o mamă, multă vreme. După ce am terminat liceul am plecat din comuna noastră din Giurgiu, la o şcoală sanitară postliceală din Capitală. Am stat trei ani în gazdă în Bucureşti, mergând la Ionuţ acasă aproape în fiecare week-end.
 
Mama a murit în perioada aia într-un incendiu cumplit care ne-a distrus casa din temelii, iar tata şi-a găsit apoi de lucru în Bucureşti, aşa că nu mai aveam unde să mă întorc acasă. Stăteam la Ionuţ. Maria m-a acceptat întotdeauna, găteam împreună, ne înţelegeam bine mai ales că ea nu are mai mult de 50 de ani şi încă se ţine foarte bine. E o femeie de toată isprava, care ţine în spate o gospodărie mare, cu oi, porci, vite, pământ de lucrat şi tot aşa.

Când a murit şi tata, într-un accident stupid de muncă, am rămas chiar a nimănui şi în ultimul an de şcoală a trebuit să apelez mai mult la ajutorul lui Ionuţ, ca să pot termina studiile şi să plătesc gazda. Acum mai am câteva luni până la absolvire şi viaţa mea a devenit un iad.

La începutul anului, după ce Ionuţ mi-a tot dat bani ca să plătesc gazda, s-a făcut un consiliu de familie cu Maria în capul mesei, şi mi-au pus în vedere că ar trebui să mă mut totuşi acolo, cu ei, definitiv, ca să nu mai cheltuim bani cu gazda. Urma să vin în fiecare zi la şcoală cu un autobuz, dimineaţa, iar seara să mă ia de la practica de spital Ionuţ, cu maşina, când iese şi el de la muncă. Am acceptat, nefiind în postura de a face nazuri. Eu totuşi nu produceam nimic în casa aia, iar solicitarea Mariei de a mă muta sub acoperişul ei echivala oarecum cu o cerere în căsătorie. Până la urmă eram de cinci ani cu fiul ei, deci toţi gândeam că la o căsătorie se va ajunge la un moment dat.

Zis şi făcut, am încheiat socotelile cu gazda, am luat tot calabalâcul şi m-am întors în localitatea mea de baştină, de data asta în casa socrilor. Primele săptămâni au fost bune, nu m-aş fi aşteptat la altceva, dar la un moment dat Maria a început să se schimbe.
 
A început să devină geloasă pe mine, probabil, pentru că Ionuţ nu mai stătea cu ea la televizor seara pe canapea, ci mergeam împreună în camera noastră şi stăteam acolo. Apoi eu mi-am luat rolul în serios, atât cât îmi permitea timpul, şi am început să-i gătesc special lui Ionuţ ce ştiam că-i place. Maria s-a simţit încă o dată dată la o parte.

Într-una din zile când ne-am întors acasă am constatat că-mi umblase cineva în lucruri şi m-am simţit rău din cauza asta. Am început să încuiem uşa de la cameră. Asta se pare că a fost picătura care a umplut paharul Mariei. Au început discuţiile, care-mi demonstrau că nu mai sunt deloc binevenită acolo.

Momentul culminant al supărărilor Mariei a fost când i-am spus că dacă o ţine tot aşa cu atitudinea asta o să ne mutăm din casa ei, ca să nu mai fie discuţii. A doua zi mi-am găsit toate lucrurile aruncate în mijlocul curţii, unele rupte, şi mânjite cu fecale. Maria răcnea în curte ca să o audă şi vecinii, cum că mi-a răscolit hainele şi le-a umplut de mizerie ca să alunge din ele duhul rău, farmecele pe care eu i le-aş fi făcut fiului ei, ca să-şi piardă minţile şi să nu-şi mai iubească mama.
 
Am rămas blocată de atitudinea asta, efectiv nu ştiam cum să reacţionez.

Ea a început să mă arate cu degetul şi să urle că sunt o vrăjitoare şi i-am distrus copilul. Această Marie era o necunoscută pentru mine. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva.

Ionuţ şi tatăl lui au încercat s-o calmeze, dar în zadar. Până la urmă Ionuţ m-a luat de mână şi am plecat să dormim în seara aia în sat, la nişte prieteni. Totuşi, din noaptea aia ceva s-a schimbat şi în mine. M-am simţit foarte rău şi dimineaţa când m-am trezit şi m-am dus la baie mi-a căzut un dinte. M-am speriat şi mai tare, după ce că aproape nu dormisem din cauza scandalului de cu seară.

La şcoală, diriginta cum m-a văzut palidă şi buimacă m-a dus la cabinetul medical. Mi-au zis că am avut o cădere de calciu, dar că o să fiu bine. Nu şi-au explicat nici ei de ce mi-a căzut dintele, care era sănătos.

În următoarele zile am tot dormit pe la diverşi prieteni de-ai lui Ionuţ, dar cu mine era ceva în neregulă. În numai o săptămână am mai pierdut o măsea şi mi-a căzut părul aproape complet. Am fost nevoită să mă tund la chelie ca să nu arăt hidos. Purtam o băsmăluţă pe cap şi într-o zi când Maria m-a văzut pe stradă mi-a strigat în batjocură că nu mă face o basma să fiu femeie serioasă şi la casa ei.

Cât timp am stat prin vecini, Ionuţ a tot gândit un plan să ne construim o casă pe terenul pe care fusese casa părinţilor mei. Dar nu aveam suficienţi bani pentru aşa ceva. Apoi numai cu salariul lui nu ne prea descurcam nici cu chirie, pentru că lui îi mai veneau bani şi din lucratul pământului, cu tractorul. Dar acum tractorul era sechrestrat în curtea Mariei, nu îi mai dădea voie să-l folosească decât dacă mă alunga pe mine.

La un moment dat mi-a fost clar că dacă mai stau mult să aştept o să mă usuc pe picioare. O boală sau o forţă necunoscută mă măcina rapid şi nu ştiam ce e cu mine. Am mers la spitalul la care făceam practică şi am cerut sfatul unei doctoriţe. Mi-a făcut analize, m-a consultat, dar totul părea în ordine. Nimic din ceea ce mi se întâmpla nu era explicabil medical. Deşi n-aş fi crezut vreodată că o să aud asta din gura unui doctor, iată că am auzit. Doctoriţa mi-a zis că probabil soacra mi-a făcut farmece, şi că e ceva atât de puternic încât numai cine le-a făcut poate să le desfacă.

Când m-am întors în sat am vorbit cu gazda la care dormisem în ultimele nopţi. Ea mi-a spus că vorbeşte lumea cum că Maria ar face prostii din astea cu farmece şi vrăjitorii. Nu ştia, însă, nimeni cum le face şi dacă e ajutată de cineva.

Singura soluţie, părea, deci că e la Maria. Trebuia să-i trec iar pragul şi s-o implor să mă lase să trăiesc. Într-o zi când n-am mai mers la şcoală am profitat de ocazie să merg la Maria şi s-o înfrunt. Se pare că am găsit-o într-o pasă bună, că nici nu s-a obosit să nege. Privindu-mă era evident că ceva necurat se petrecea cu mine. Slăbisem vreo 15 kilograme, în doar câteva săptămâni, rămăsesem cu câţiva dinţi în gură şi în loc de chipul meu tineresc încadrat de bucle aveam acum un craniu învelit în basma, cu ochii înfundaţi în orbite.
 
Maria mi-a spus clar că are asupra mea şi a familie mele, demult, o putere magică. Mi-a dat de înţeles că mama şi tata nu ar fi murit întâmplător, şi că dacă nu-i las fiul în pace nici eu nu o mai duc mult. Şocată am întrebat-o de ce mi-a omorât părinţii, ce a avut cu ei? Mi-a spus că a fost o vreme când şi-ar fi dorit să fiu fiica pe care nu o avusese, şi că de asta voise să mă aibă doar pentru ea. Dar în timp şi-a dat seama că n-aş fi potrivită pentru fiul ei, aşa că s-a decis să mă elimine şi pe mine.

Am plecat distrusă de la ea. Cum să fac? Cum să-i explic lui Ionuţ ce fel de monstru are ca mamă? Până la urmă i-am spus că trebuie să găsim o soluţie de compromis, vremelnic, să stăm separat până termin şi eu măcar şcoala, ca să îmi găsesc de lucru. M-am întors la gazda din Bucureţti care m-a primit bucuroasă. Ionuţ s-a întors acasă la maică-sa. E convins că totul va fi temporar. Dar eu nu ştiu ce şanse mai sunt pentru noi. Pentru mine lucrurile nu par roze. De la o vreme nu mai pot să mănânc mare lucru, din cauza danturii, şi am făcut un diabet pe fond de stres. Nu ştiu dacă Maria se va ţine de cuvânt şi-mi va rupe vrăjile cu care m-a nenorocit, dar altă soluţie decât despărţirea de Ionuţ nu văd. Nu ai cum să lupţi cu aşa ceva, iar cine spune că dacă nu crezi, nu ţi se întâmplă, habar n-are câtă putere poate să zacă în ura unei femei nebune.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.