O casa deja inceputa, cu o arhitectura total neinspirata si doi tineri arhitecti, Monica Banu si Lucian Surugiu, chemati sa realizeze designul de interior. Asa a inceput povestea noastra.
Finalul este insa unul fericit: cu sprijinul unor beneficiari mai mult decat cooperanti, amenajarea conceputa de cei doi a reusit sa salveze dezastrul arhitectural, rezultand astfel o locuinta functionala si extrem de primitoare. Dar sa-i lasam chiar pe autori sa ne povesteasca totul de-a fir a par...
Dupa ce arhitectul a predat in graba niste planuri, beneficiarii, incercand sa mai corecteze din anomalii, au operat modificari repetate ale formei ferestrelor, ale inaltimii etajului si ale peretilor despartitori.
Ferestrele, pentru ca beneficiarii si-au dorit in mod justificat o alta forma decat cea de la bloc, au rezultat in arcada, ca si cum aceasta ar fi fost singura solutie formala pentru a nu da o imagine de apartament unui spatiu.
Ajunsi la capatul dilemelor, beneficiarii au avut ideea foarte buna, salvatoare pentru casa lor, de a apela la urmatorii profesionisti, noi, tinerii arhitecti de interior.
Cand am ajuns acolo si am vazut ce avem de corectat, am vrut sa plecam. Era o casa mare de beton, prin care batea vantul, in care se citea un living ingust si lung in stanga, langa un spatiu ambiguu, un loc de luat masa urias si o bucatarie retrasa, in dreapta.
Doua coloane groase si doua ferestre mari, rotunde intregeau aspectul de arhitectura disproportionala si ezitanta. Sus, trona o inaltime nefireasca pentu o casa, deoarece planseul dintre etaj si mansarda nu fusese inca realizat.
Cu multa rabdare si avand increderea beneficiarilor de partea noastra, totusi am depasit pe rand toate provocarile pe care ni le afisa acest proiect.
Una dintre ele a fost si faptul ca multe dintre piesele de mobilier fusesera deja comandate, la fel ca si gresia si faianta pentru bai si bucatarie, lucruri la care nu am putut interveni, ci a trebuit sa le integram in design, ceea ce este uneori mai dificil decat sa construiesti imaginea unui spatiu de la zero.
In living, cele doua ferestre rotunde s-au transformat intr-una dreptunghiulara, de aceeasi lungime cu canapeaua. Spatiul ambiguu pe care il mentionam mai sus a capatat un sens, a devenit un colt de relaxare in fata unui semineu, langa una dintre ferestrele spre curtea generoasa, scaldat de lumina filtrata prin perdelele de matase naturala si draperiile de tafta.
Pentru a delimita mai bine spatiul, am conceput o diferenta de nivel intre living si locul de luat masa, diferenta care, in plan, urmeaza forma barului si se retrage spre intrare. Aceasta nu e o treapta obisnuita, ci este decupata in sectiune, astfel incat sa se poata ilumina de dedesubt cu corpuri fluorescente si sa dea impresia de plutire.
De aici, se accede in singurul spatiu ramas la acest ultim nivel, o camera multifunctionala de depozitare, loc de joaca si sala de fitness.
Balustrada de la supanta, din sticla transparenta si cu mana curenta din lemn, precum si balustrada scarii principale si barul, au fost desenate special pentru aceasta casa, fiind, deci, unicate.
Interiorul se prezinta ca un joc de forme geometrice in culori odihnitoare, culorile cafelei cu lapte si ciocolatei, pe care psihicul le asociaza automat, se pare, cu momentele de relaxare. Mobilierul este minimal, sobru.
Cunoscutul wenge se imbina perfect cu inoxul satinat, sticla sablata si calcarul crem al semineului. Formele sunt rectangulare, simple, fara rotunjimi, si totusi atmosfera este calda si confortabila, dupa cum confirma si beneficiarii.
Faptul ca acest interior functioneaza perfect si arata impecabil este in mare parte datorat atitudinii proprietarilor, care au avut incredere totala in noi, au inteles ca pretul calitatii este pe deplin justificat si au fost dispusi sa faca sacrificii pentru a avea materiale excelente pentru finisaje, piese de mobilier si decoratiuni, corpuri de iluminat si aparatura electrocasnica din game de top.