Elemente de delimitare a spatiului

Perceptia asupra locuintei este dinamica in spatiu si timp. Saloanele din interioarele caselor burgheze din secolul al XIX-lea aveau mobilierul aranjat simetric, compozitia fiind in general statica.

Conceptia moderna de flexibilitate a amenajarilor asigura calitatea spatiului si o adaptare usoara la diverse functiuni.

Pardoseala este unul dintre cele mai importante elemente de delimitare a spatiului, deoarece este suprafata cea mai folosita. Suprafata pardoselii este perceputa datorita propriului model, precum si mobilierului care se asaza pe aceasta.

In spatii de dimensiuni mari, mobilierul poate sa contribuie la subimpartirea spatiului. Inaltimea unui astfel de mobilier poate afecta calitatea spatiului. In cazul unor spatii de birouri, comunicarea vizuala intre lucratori se situeaza la nivelul omului care sta pe scaun sau in picioare. Acest lucru este valabil si in cazul locuintei.

Nivelul mediu al ochiului unui om care sta pe scaun este de 110-120 cm. Un spatiu delimitat de un mobilier mai inalt de 120 cm este perceput ca un spatiu intim. Nivelul mediu al ochiului unui om care sta in picioare este de 160-170 cm.

Un mobilier mai inalt de 170 cm constituie pentru omul aflat in picioare un element de inchidere vizuala a spatiului. Dulapurile inalte, de la pardoseala la tavan, au rol de inchidere vizuala a spatiului, dar si de protectie acustica sau de diminuare a nivelului sonor.

In perceptia spatiului, plafonul are un rol mai mic decat pardoseala.

In comparatie cu pardoseala greoaie, acoperita cu diverse materiale, plafonul este o suprafata plana luminoasa, avand mai curand rolul de iluminare a spatiului.

Plafonul are rol de delimitare spatiala in cazul incaperilor inalte si cu suprafata mare.

Liniile de delimitare ale pardoselii si tavanului sunt date de intersectiile acestora cu peretii. Peretii sunt perforati de deschideri pentru geamuri, usi sau goluri de trecere fara usi. Aceste deschideri au rolul de comunicare intre diferitele spatii ale casei, precum si intre interiorul si exteriorul locuintei.

Usile glisante inalte pana la tavan dau posibilitatea separarii sau unificarii spatiilor, dupa cum se doreste ca acestea sa aiba un caracter inchis sau deschis. In cazul unei case cu mai multe camere, dispuse eventual pe mai multe niveluri, spatiile se influenteaza reciproc. Astfel se creeaza relatii atat pe orizontala cat si pe verticala.

Efecte spatiale, perceptie spatiala

Cand patrundem intr-un spatiu pe care nu il cunoastem, ne exprimam primele impresii: un interior este foarte placut, incaperile par spectaculoase sau reci.

Daca un specialist ar analiza motivele pentru care s-au format aceste impresii, ne-am da seama de mijloacele cu care opereaza perceptia spatiala. Una dintre cele mai importante componente este geometria incaperii (conturul planului). Din acest punct de vedere, cea mai favorabila forma de incapere este aceea de patrulater regulat cu spatiu central.

La amenajarea unei camere, este foarte importanta accentuarea orizontalelor sau verticalelor, combinate cu ritmul de vizualizare a elementelor spatiale.

Intr-o locuinta bine proiectata nu exista spatii inutile; fiecare parte are un rol bine stabilit.

In perceptia spatiala, cel mai important factor este mobilarea. Imaginati-va o camera de zi multifunctionala, unde gruparile de mobilier sunt usor de perceput si nu incurca circulatiile.

Perceptia spatiului este determinata de dozarea corecta a luminii, de scara optica si de dinamica culorilor. Cu toate ca este greu de precizat care este ponderea fiecaruia dintre acesti factori in crearea unei anumite impresii spatiale, vom incerca totusi sa definim atmosfera placuta intr-o locuinta moderna.

Spatiile curate si neintortocheate, legaturile spatiale proportionale, dozarea optima a luminii, flexibilitatea (adica posibilitatea modificarii cu usurinta a pozitiei obiectelor de mobilier), cumpatarea in alegerea materialelor, in folosirea culorilor si decoratiilor, la fel ca si functionalitatea camerelor, care nu exclude efectele senzoriale, nici dimensionarea la scara umana, sunt principiile de baza pentru crearea armoniei spatiale.

Posibilitatile de corectie optica

Formele exterioare ale casei sugereaza formele spatiale interioare. Respectand aceste forme spatiale, decoratorul de interioare duce mai departe intentiile proiectarii prin amenajarea spatiilor delimitate de arhitect.

Modificarile pot consta in regruparea unor spatii sau mutarea unor usi sau ziduri despartitoare. Se pot modifica in acest fel si proportiile spatiale. Desigur, conturul constructiei fiind dat, marirea unei camere se poate face doar in detrimentul altora.

Iata cateva tipuri de efecte spatiale bazate pe corectii optice:

- Pardoseala cu nuante inchise da senzatia de siguranta, cea deschisa la culoare creeaza senzatia de nesiguranta.

Peretii si plafonul in culori deschise amplifica spatiul, iar mobilierul inchis la culoare constituie un accent puternic.
- Plafonul inchis la culoare micsoreaza optic inaltimea camerei.
- Peretii inchisi la culoare ingusteaza optic camera.
- Liniile orizontale accentuate pe pereti au un efect optic de reducere a inaltimii si de lungire a spatiului, pe care-l fac mai dinamic.
- Accentuarea elementelor verticale pe pereti are ca efect marirea optica a inaltimii camerei si, in acelasi timp, sporeste componenta statica a spatiului.
- O dunga orizontala amplasata sub tavan micsoreaza optic inaltimea spatiului.
- Ridicarea pe plafon a zugravelii peretilor creeaza efectul de marire a inaltimii camerei.
- O usa mare sau o tapiserie asezata pe perete sunt accente care reduc dimensiunile spatiului.
- In acelasi timp, cu o usa mai mica, incaperea pare mai mare. O usa intens colorata diminueaza adancimea camerei.
- Camera pare mai joasa daca mobilierul este mai inalt decat inaltimea ochilor; daca mobilierul este mai jos, incaperea pare mai inalta.
- Mobilierul amplasat in mijlocul camerei micsoreaza spatiul, iar cel adosat peretilor il amplifica.
- Ridicarea sau coborarea nivelului pardoselii accentueaza efectul spatial.
- Prin amplasarea mobilierului de-a lungul peretilor se poate amplifica optic o camera ingusta.
- Un model de pardoseala in dungi perpendiculare pe directia obisnuita de mers lateste spatiul, dar il reduce in lungime.
- Un model de pardoseala in dungi paralele cu directia obisnuita de mers lungeste spatiul.
- O pardoseala cu model de dimensiuni mari micsoreaza spatiul.
- Peretele pe care se afla fereastra pare mai inchis la culoare.
- Lumina distribuita uniform mareste optic dimensiunile spatiului; in schimb, o iluminare slaba micsoreaza spatiul.
- Este cunoscut efectul de amplificare spatiala al oglinzii. De aceea, trebuie evitata amplasarea oglinzilor fata in fata, pentru a nu strica efectul spatial.

In urmatorul articol dedicat amenajarii spatiului interior, vom discuta despre efectul spatial al culorilor si rolul acestora.