Covoare si iar covoare!

Cand eram mica, la mama acasa, sarcina mea, nu a tatalui meu, era sa bat covoarele. Fiind o persoana activa si mai ales fara rabdare, imi convenea, ca, decat sa sterg vitrine sau sa spal vase, deci sa muncesc o zi intreaga si sa "nu se vada nimic" – ziceam eu, mai bine covoare si geamuri. Si uite asa ma specializasem deja.

Pentru curatarea clasicelor covoare persane, iata cum se facea inainte: se rula frumos covorul, in asa fel incat sa se pastreze la interior fata acestuia, cea murdara, apoi il luai si la batator cu el! Erau fel si fel de instrumente de batut covoare, din plastic - se rupeau repede - din paie – nu bateau bine - din sarma invelita in ceva de plastic - erau foarte flexibile si rezistente.

Dupa ce bateam cu ravna covorul (pentru barbati este indicat sa isi aduca aminte de sefi, soacre, astfel incat sa-si canalizeze toate eforturile spre covor), venea operatiunea numarul 2 - periatul acestuia.

Pe atunci se facea cam asa: un lighenas cu apa si otet, o perie din paie, maturica sau o perie clasica si la atac!

Periam covorul de sus in jos, de la stanga la dreapta, mai scuturam din cand in cand cate o parte din covor, sa se mai duca scamele, eventual le luam cu mana - "mangaiam covorul dupa ce il batusem".

Urma a 3-a etapa, limpezitul: apa simpla, perie moale si gata. Lasam covorul pe batator cam un sfert de ora sau o jumatate de ora, sa se zvante. In acest timp, degajam camera, o curatam, stergeam parchetul si cand era uscat, veneam cu minunatul covor proaspat curatat si treaba era aproape gata. Mai trebuia sters praful, puse toate lucrurile la locul lor si terminam o camera.

Acum e un pic altfel, nu mai avem timp! Fiind necesar sa ne optimizam timpul si energia, lucrurile si viata se mai simplifica.

Nu mai avem uriasele covoare persane, grele, groase, care acopereau toata camera, avem covorase mici, carpete in dormitor, mochetute mici in dormitorul copilului. Evident ca trebuie curatate, dar etapa "batatorului" a disparut.

Menajera moderna are toate aparatele si solutiile la dispozitie. Mai intai se aspira covorul foarte bine, apoi se curata cu o solutie de carpetin, se lasa la zvantat si gata covorul, care e de fapt, covoras. Cei care au aspiratoare cu apa sunt favorizati pentru ca se pastreaza aerul curat si nu aspiri pe o parte si scoti praful pe cealalta.

Mai sunt si aparatele care aspira si curata in acelasi timp; cu ele impusti doi iepuri dintr-odata! Este adevarat ca sunt mai scumpe, dar sunt accesorizate si poti curata foarte bine cu ele si canapelele cu fata textila.



Eu am avut intotdeauna doi caini, unul cu par scurt si tepos, unul cu par lung si moale.

Covoarele mele erau cam asa: pe deasupra se "depunea" parul lung si in tesatura se "infigea" parul scurt. O lupta continua de dus, daca vrei sa ai si caini si curatenie.

Gasisem tot felul de tehnici: curatarea cu mana uda, curatarea cu perdeaua - luam o bucata de perdea aspra si ma luptam cu ea (agata firul de par mai usor); apoi au aparut perii speciale, benzi adezive, etc.

Cel mai simplu este asa: renunti la covor, unde se poate, in favoarea carpetelor usor de intretinut si mai ales, trebuie sa perii zilnic cainele sau pisica - dupa caz.

Cu putin inainte de Paste, cand deja sunt sigura ca s-a incalzit vremea, merg cu cockerul la tuns si igienizez cainele: deparazitez si vaccinez. Din acel moment e totul degajat.

Cine are motanei stie foarte bine ca acestia "stropesc" si miroase! Cum facem? Sunt in comert, in zonele specializate pentru animale, solutii speciale pentru scos petele si mirosul produs de pisici, unele dedicate tesaturilor si altele peretilor. Cei care vor o solutie radicala vor merge la veterinar si vor castra pisoiul.