Clasicul creat in modern

Fiecare notiune, cuvant, concept, fapt, actiune are un antonim, o situatie total opusa, contrara. In fiecare domeniu pe care l-am aborda exista astfel de cuvinte sau fapte...

Fiecare notiune, cuvant, concept, fapt, actiune are un antonim, o situatie total opusa, contrara. In fiecare domeniu pe care l-am aborda exista astfel de cuvinte sau fapte, fie ca sunt materializate, fie ca se afla doar in stadiu teoretic. Cu toate acestea, exista doua notiuni contrare care se aplica la absolut toate domeniile, indiferent de natura lor umanista sau realista: clasic si modern.

Indiferent la tendintele actuale ale modei, iertator si tolerant ca un bunic ce nu rezista capriciilor nepotilor, clasicul trece prin ani si vremuri drept, elegant, cu linia tinutei mai bine pastrata si mai vie in fiecare anotimp. Rabdator cu modelele si curentele tinere, cochete, incantatoare in naivitatea lor, el le accepta ca pe niste accesorii minuscule care sa-i inveseleasca, putin, reverul.

Nu le respinge nici nu le accepta, nu le grabeste moartea dar nici nu le invata sa reziste anilor, este martorul tacut al efemeritatii lor. Nu are nici un motiv sa lupte impotriva unor copii. Pentru ca indiferent de timp si spatiu valoarea ii este recunoscuta dintr-o singura privire.

Vorbeam de timp si spatiu: rascruce de drumuri intre cartierele Bucurestiului secolului XXI.

Blocuri nu foarte vechi, postbelice, ascunse de o perdea de pomi rari, desfrunziti si firavi, crescuti vraiste pe o proprietate a nimanui, deocamdata. Aleea stramta dintre cladiri a fost acoperita cu o bolta simpla care uneste arhitectura unei case cu adevarat vechi de peretele anost al blocurilor generatiilor urbanizate.

Daca ignoram blocurile, ne aducem aminte de boltile de la intrarea caselor boieresti sub care trageau trasurile. Involuntar indiciu. Doua scari, interfon: curioasa inventie a modernismului. Se spune ca te apara de hoti. Formam un numar, ni se deschide, hol larg cu trepte in rampe generoase; fara lift, urcam pana la ultimul etaj. Usa larg deschisa ne asteapta primitoare. Intram. Zgomot de fiare zavorate in urma noastra. Usa ne arata cum stie sa-si apere de hoti stapanii. Acum si pe noi.

 Gazdele noastre nu sunt acasa. Ne primeste sora mai mica a stapanei casei. Adolescent frumos, artist, curios, urmarind metodele de fotografiere ale unui profesionist. Locuinta este incantatoare. Initial apartament cu doua camere, cu dimensiuni acceptabile, generoase chiar. Actualmente sunt trei camere prin ingeniozitatea designerului Anca Iorgoveanu.
Intr-o familie tanara, cu oameni activi si implicati in afaceri fructuoase, se simte nevoia unui birou de lucru pentru situatii de urgenta si pentru accesul permanent la biblioteca universala: alta inventie moderna, Internetul. Dar unde sa fie amenajat biroul? Era nevoie de un spatiu care sa adaposteasca o masa, un scaun si un computer. Eventual un corp de biblioteca. Dar unde? Idee geniala: in bucatarie!

Si cu bucataria ce facem? Nu se poate fara bucatarie. Este drept ca gazdele noastre nu prea mananca acasa, dar tot le trebuie bucatarie, macar pentru cafeaua de dimineata. Stapana casei cheama ajutoare: prietena de ani multi, din acelasi oras natal. Si Anca vine cu ideea amplasarii bucatariei in debara. Usor de zis. Spatiul este foarte mic, intr-adevar, dar cu toate acestea s-a reusit montarea unei chiuvete cu dimensiuni normale, instalarea aragazului, inclusiv a frigiderului. Noroc de inaltimea incaperii. Spatiile de depozitare sunt drepte, inalte, verticale, poate chiar sobre, acoperite de usi furniruite maro. Dar nu face nimic, important este ca s-a reusit amenajarea unei bucatarii complet utilate in 2,5 metri patrati.

Asa s-a facut loc pentru birou. Cu vedere inspre o curte interioara, imprejmuita cu ziduri vechi, la fel de rara si firava ca si pomii de la strada. Dar odihnitoare si mult mai relaxanta pentru ochi decat ecranul laptop-ului de pe biroul negru, serios si grav. Noroc de draperia galbena si de tablourile mari. Vesele sunt si cartile de pe niste rafturi ingramadite intr-un colt. Problema biroului a fost rezolvata.

Restul casei inspira acea eleganta a liniilor de demult. Designul oarecum modern al pieselor de mobilier si tablouri in culori si cu personaje incandescente intarzie pronuntarea cuvantului care defineste liniile de ansamblu: clasic. Ca in orice sezon, acesta si-a creat tinuta din materiale noi, la moda. Corpuri de mobilier grele, in nuanta inchisa si forma masiva, cubica: masuta de cafea si suportul televizorului. Cele doua canapele din piele asezate de o parte si de alta a masutei de cafea pastreaza linia sobra a lemnului si au culoare moderna, alb-gri.

Intr-un colt, loc de luat masa pentru patru persoane. Scaunele negre, din piele, arcuite, isi impun personalitatea chiar in fata culorilor bogate si contrastante atarnate pe pereti.
Nici macar nonconformismul personajelor picturilor nu le domina.

Vorbind de tablouri, in dormitor apare pictura naiva. Simpla si frumoasa ca si somnul fara cosmaruri. Din nou mobilier inchis la culoare, cu linii sobre si serioase. Peretele opus patului a fost impodobit cu icoane. Sunt luminate de lumanari potrivite pe un sfesnic cu sapte brate. Lumina portocalie se confunda cu cea orange-pal a tapetului. Tot apartamentul a fost imbracat in tapet. Mai cald, mai confortabil privirii decat o zugraveala intr-un var obisnuit. Casa frumoasa, cocheta, in care vechiul este facut din nou, in care moda a creat inca o data clasicul. Aer occidental pe care il intalnim destul de rar in casele noastre si il admiram atat de mult in reviste si carti cu pret in lire, coroane sau franci. Noi mai avem mult pana acolo!
MAI MULT DESPRE: casa, bucatarie, apartament, clasic, modern
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod
TRIMITE

Citeste mai mult

Permite notificari
Inchide

Asigura-te ca nu pierzi nicio informatie utila: articole/retete importante sau horoscopul zilnic. Da click pe butonul “Allow” pentru a ne permite sa-ti trimitem notificari.

Click pe butonul “Like” pentru a urmări Eva pe Facebook
Nu, mulţumesc. Nu mai arăta mesajul.