Am obosit să fiu femeie!

Am de băgat o a doua mașină la spălat, am întins rufele din prima cu câteva întreruperi să nu mi se prindă mâncarea de cratiță, am dat superficial cu aspiratorul și trebuie să mă ocup de hainele de școală ale copilului pentru mâine, să pun masa, să-l ajut să se spele, să stau cu el să adoarmă.
Mai avem de repetat și câteva chestii la matematică și, slavă Domnului, azi nu a avut baschet în program. Nu știu cum aș fi făcut față.

Și nu, nu sunt casnică! Toate acestea s-au petrecut după ce am venit de la job, deci nu am avut toată ziua la dispoziție pentru ele. Din acest motiv fac aproape totul superficial, pentru că nu am niciodată suficient timp. 

Le-am întrebat și pe prietenele mele cum se descurcă cu toate. La fel! Nici ele nu stau prea bine la capitolul acesta.
”Și ce vrei? Să îl pun bărbatu-meu să facă mâncare sau să bage la spălat? Asta e treabă de femeie! Aia e!”.

Am mai auzit asta, nu e prima oară - femeia trebuie să aibă grijă de casă, femeia trebuie să stea la cratiță, femeia trebuie să stea cu cârpa-n mână. Mereu am întrebat, când am auzit așa, ce face bărbatul? Treaba lui care e? Eh, vedeți voi, bărbatul aduce bani în casă. 
Atunci să aducă mai mulți și să plătească o femeie de serviciu, nu?

Mă rog, o să vă scriu și părerea mea despre asta altă dată, acum vreau să vă spun doar atât: am obosit! Dacă așa stau lucrurile, să mă iertați, am obosit să mai fiu femeie!

Am obosit să le fac pe toate.
Trebuie să fac curat, să sterg praful, să spăl pe jos, să spăl haine, să calc, să așez în dulapuri, să spăl vase, să gătesc, să fac piața, să mă ocup de farfuria și de țoala fiecăruia. Zi de zi, mă comport ca la o cursă de 1000 m garduri. Am trecut dimineața, am bifat mic-dejun, am pornit copilul spre școală, alerg, alerg, alerg, vine alt gard - jobul, alerg, alerg, alerg, alerg, urmează alt gard - vin acasă și o iau de la zero.
De parcă m-ar aștepta cineva cu vreo medalie la final! De parcă mi s-ar face statuie la finalul vieții - eroină a muncii casnice! Nu, nu se întâmplă nimic! 

Și chiar așa, dragile mele, ce se întâmplă dacă nu le facem chiar pe toate? Ce se întâmplă dacă obosim și, pur și simplu, lăsăm vasele în chiuvetă până mâine dimineață? Ce se întâmplă atunci când nu mai putem? Am obosit și mă așteaptă mâine o nouă zi de muncă, pentru că, vedeți voi...
și femeile aduc bani în casă!