Adopția este un proces complex, iar relațiile familiale pe care le creează sunt la fel de puternice precum cele biologice. Și pentru părinții adoptivi există un program aglomerat, mult timp dedicat copiilor, iubirea și grija față de cei mici. Nu este indicat să se facă diferențe majore între această variantă de a avea o familie și cea clasică deoarece efortul și dorința de a fi părinți sunt esențiale pentru stabilitatea cadrului familial.
Iată ce ar vrea părinții adoptivi să știe și ceilalți:
1. Nu ne întreba de ce nu avem copiii noștri
De multe ori subiectul adopției poate provoca o focalizare excesivă asupra părinților adoptivi. Nu este recomandat să-i întrebi de ce nu au avut copii lor pentru că este ca și cum ai presupune că au recurs la această soluție ca ultim remediu. Copiii adoptați se pot simți stânjeniți de astfel de conversații și nici părinții nu vor vrea să aibă impresia că sunt asemenea unui premiu de consolare. Sunt copii și părinți la fel ca și în cazul legăturii de sânge.
2. Fiecare proces de adopție este diferit
După cum nu există două sarcini identice, nici adopțiile nu se aseamănă. Unele cupluri așteaptă ani de zile pentru a găsi părinții biologici potriviți, în timp ce alții adoptă un copil în numai câteva luni. „Credeam că vom avea mult de așteptat până să putem adopta un copil, dar am fost aleși imediat de pe listă. Ne-am adoptat fiul când avea numai 4 zile, iar procedurile legale s-au finalizat în decursul acelui an. Am avut noroc să fim excepția de la regulă”, povestește April Dunham-Filson, mamă adoptivă.
3. Nu întreba de unde provine copilul
„Oamenii ar trebui să știe că doar pentru că este de altă rasă, nu înseamnă neapărat că am adoptat copilul dintr-o altă țară. Pe măsură ce fiica mea crește, acest tip de conversații apare tot mai des și încerc să găsesc o modalitate pentru a-i explica mai bine ce se întâmplă. Astfel de întrebări provoacă nesiguranță și pot face copilul să aibă impresia că nu se integrează în noua familie. Este mai bine să fie evitate”, spune Julia, mamă adoptivă.
4. Toate adopțiile presupun o schimbare majoră pentru copil
Indiferent de circumstanțele particulare ale adopției, va fi un eveniment major care separă copilul de părinții biologici. Cu cât copilul este mai mare cu atât se poate amplifica starea de tristețe sau confuzie. „Uneori adopția înseamnă și trauma pierderii mamei biologice. Fiica mea are 4 ani și au trecut 10 luni de când am adoptat-o, dar uneori simte nevoia să vorbim despre mama ei din China. O încurajez să-și exprime sentimentele”, spune Brynn Contino, mamă a 6 copii care a adoptat o fetiță din China.
5. Nu ne repeta cât de norocoși sunt copiii noștri
În aparență este politicos să spui acest lucru, dar de fapt denotă impresia că părinții biologici nu ar fi fost potriviți pentru acest rol, ceea ce poate supăra copilul. „Nu este bine să le spui așa ceva copiilor pentru că se vor întrista crezând că părinții lor biologici nu ar fi putut să aibă grijă de ei. Noi suntem cei norocoși pentru că am fost aleși de părinții biologici să avem grijă de copil”, spune Julia.
6. Nu adăuga particula „adoptiv” lângă fiu sau fiică
Copiii adoptați sunt membri ai familiei, iar denumirea de „adoptiv” are o conotație negativă. Sunt copiii părinților lor, chiar dacă nu este vorba despre cei biologici.
7. Nu presupune că avem nevoie de sprijin special
Fiecare părinte are nevoie de ajutor pentru a se putea adapta noului rol și a-i oferi copilului tot ce este mai bun, în paralel cu o carieră de succes. Părinții adoptivi nu fac parte dintr-o categorie distinctă și nu trebuie să fie marginalizați, mai ales mamele adoptive singure. „Dacă alegi să adopți un copil și nu ai un partener este bine să te asiguri că restul familiei și prietenii te pot ajuta. Sprijinul este același ca și în cazul în care ai fi mamă biologică”, explică Jessica, mamă adoptivă care a decis să adopte un copil singură.
8. Nu ne întreba dacă ne facem griji pentru viitor
În niciun caz nu trebuie să întrebi părinții adoptivi dacă nu se tem că după ce va crește copilul va începe să-și caute părinții biologici. Fiecare părinte adoptiv interpretează diferit acest aspect, iar unii ar putea chiar să încurajeze copilul să facă acest lucru la maturitate. Alții ar putea să fie îngrijorați sau să încerce să evite acest lucru, dar oricum nu este cazul să investighezi o astfel de temă. „Ca părinte adoptiv de multe ori mă întreb ce voi face dacă cel mic va dori să-și caute părinții biologici și mă sperie gândul că ar putea să-i aleagă pe ei. Nu este un subiect despre care vreau să discut în general”, spune Jessica.
Posteaza comentariu