In adevarul ei psihologic, competitia este doar o metoda defensiva (agresiva, ce-i drept) de a te pozitiona in lume. Persoana competitiva, chiar daca nu recunoaste sau multele victorii au facut-o sa mai uite, are un complex de inferioritate in raport cu ceilalti, pe care nu il poate rezolva decat creandu-si o pozitie dominanta in raport cu toti cei din jur.
Atunci cand persoana de langa el devine una cu care relationeaza, competitivul automat il percepe pe celalalt ca pe un adversar si nu se va simti bine decat atunci cand va avea un loc mai in fata, un milion in plus, cu alte cuvinte ceea ce el poate percepe ca fiind o recunoastere a superioritatii lui in fata celuilalt.
Locul intai - un "must have" al competitivului
Competitivul absolut va dori intotdeauna locul intai. Daca nu il are, va intra in panica si va face ravagii. Daca ai un sef competitiv, vei intelege ce inseamna asta. Caci tot universul trebuie sa conspire pentru ca el sa se simta bine. Un prieten competitiv se va simti bine in preajma ta doar atata timp cat va avea sentimentul ca este intr-o pozitie de superioritate. Daca ai primit o marire de salariu care e mai mult decat are el sau daca ai o oferta de lucru mai buna sau o masina mai fitoasa, toate sentimentele de afectiune vor fi macinate de rugina competitiei, caci nu isi va mai gasi locul in relatia cu tine, simtindu-se mai jos.
Astfel, cel mai adesea va incerca sa proiecteze asupra ta emotiile sale, spunand ca te-ai schimbat "de cand te-ai ajuns", sau va incerca sa recupereze terenul pierdut, pentru a-ti dovedi ca el e "si mai tare". Relatiile cu persoanele competitive sunt obositoare si pentru ei, dar si pentru cei din jur, mai ales daca ei nu prea inteleg sensul.
Niciodata pe ultimul loc!
Competitivul va fugi de ultimul loc. Daca locul intai e pierdut, competitivul se va refugia in fuga de ultimul loc. "Daca nu sunt primul, macar sa nu fiu ultimul" - acest mod de a privi lucrurile este cel mai daunator in organizatii, cand, tocmai din acest spirit competitiv, multe actiuni sunt luate mai degraba impotriva celui care ne-ar putea calca pe picioare decat pentru interesul companiei. Daca nu va putea scoate in evidenta ce e cel mai bun la el, se va stradui sa arate ce e mai rau la ceilalti, pentru a putea sa se simta mai bine.
Competitia distruge cooperarea. Putem coopera cand suntem in competitie? Nu prea. Competitia poate duce pe termen scurt la rezultate mai bune. Cooperarea insa duce pe termen lung la oameni mai buni si asta va duce la rezultate consistente care vor face in timp diferenta.
Indiferent daca e vorba de colegul tau de serviciu, de prietenul cu care vrei sa-ti petreci vacanta sau de partenerul pe care ti-l doresti in viata ta personala sau profesioanala, nu trebuie sa alegi calea competitiei. Si daca ai simtit pana acum ca doar ea e cea care te dinamizeaza, cu atat mai miraculos va fi sa descoperi ce bine e sa faci ceva pentru tine si nu impotriva ta sau a celorlalti.
© Copyright:
Competitivitatea: e buna sau... nu prea?
De multe ori gasim in resume-uri ale persoanele care lucreaza sau aspira sa lucreze intr-o companie mare ca una din calitatile cu care se mandresc este spiritul competitiv. Pentru unii, competitia este o mandrie personala, care le da sentimentul ca sunt puternici sau macar ca nu sunt cei mai slabi.
De Lena Rusti
Comentarii (2)
Intru totul de acord;) Sunt o fire care nu pune pret pe competitie... vreau doar sa ma simt bine alaturi de cei dragi si ma inerveaza la culme cand ceilalti incearca sa apara mai buni sau mai puternici doar ca au luat o nota mare (sunt la liceu;)) dar ei de fapt fiid mai izolati si neintegrati prea bine in colectiv; nu totul inseamna competitie;) Incercati sa va mai traiti si viata, bucurati-va de aspectele ei, bune si rele; nu ascundeti esecurile. Ele vor fi un bilet spre o viitoare victorie in care vei folosi ce ai invatat in trecut; de acord... nu este recomandat de acaum sa fim cu totii veseli, fara probleme, fara responsabilitati, doar pentru ca nu ne intereseaza ce face cel de alaturi... trebuie o competitie, trebuie doar sa ne stim limitele, sa ne opim la momentul indicat. Totusi... as avea nevoie de un impuls, o indicatie, o idee... nu ma pot mobiliza pentru a excela pe plan profesional; is o fire vesele, jucausa, ador sa fiu impreuna cu ceilalti, sa ne bucuram impreuna, sa plangem impreuna... sunt prea deschisa, increzatoare. E posibil sa sufar din cauza asta, ceilalti profitand (thks god... inca nu am patit-o;))^:)^) oricum...vreau un impuls, stiu ca trebuie sa invat pt a ajunge ceva in viitor... dar e cam greu sa ma mobilizez avand in vedere ca eu raman doar cu ceea ce prind in clasa (media intre 9,2-9,3; relativ de la liceu la liceu) sugestii?^:)^
Buna. Foarte interesant articolul, dar as vrea sa stiu de ce la unele interviuri, intervievatorii pregatesc candidatilor unele probe in care se cere munca in grup; sunt probe a caror criterii de eliminare nu le-am inteles niciodata. Cum se poate sa cooperezi eficient, din moment ce esti in competitie cu alti candidati?
Posteaza comentariu