Adriana are 31 de ani. Lucrează la Biblioteca Națională a României din 2008 și conduce Serviciul Dezvoltare Instituţională. „M-am născut în Constanţa, pe o străduţă mică, aproape de un parc şi de plajă. Am avut o copilărie perfectă în care străduţa, parcul, plaja şi curtea bunicii erau centrul universului meu.”
Adrianei îi plac poveștile, jocurile și oamenii. Poate interacțiunea cu oamenii mai mult ca orice. „M-am jucat mult, m-am bucurat şi am profitat din plin de acea perioadă în care noi, copiii, ne jucam unii cu alţii şi nu cu computerele noastre, cream poveşti şi personaje fantastice, inventam jocuri şi jucării, ne ascundeam şi, evident, ne bucuram din plin de momentele de neatenţie ale părinţilor. Îmi plăceau mult jocurile în care inventam piese de teatru pe care mai apoi le înregistram pe casete audio, eram fascinată de jocurile cu prinţi, prinţese, zâne şi cai fermecaţi.”
Da, Adriana este o persoană cu dizabilități. S-a născut fără vedere.
Această dizabilitate a contribuit la felul în care ea și-a dezvoltat
caracterul și a ajutat-o să devină omul extraordinar care este azi. „Mă consider o persoană norocoasă pentru că am avut şansa de a mă naşte într-o familie care a înţeles, încă de acum 30 de ani, lucrurile pe care încercăm să le teoretizăm astăzi, anume că dizabilitatea este o construcţie socială, că oamenii cu dizabilităţi au abilităţi, că pot avea un rol important în comunitatea din care fac parte şi că depinde de fiecare dintre noi să îi implicăm în activităţile cotidiene. Fără tratate şi consiliere de specialitate ai mei au înţeles că se poate şi mai mult decât atât, m-au învăţat şi pe mine să cred că eu pot, dar ca să pot, trebuie să vreau. Şi am vrut de vreme ce am făcut cam tot ce făceau şi ceilalţi copii de vârsta mea.”
Povestea Adrianei inspiră. Aprinde idei și creează proiecte care schimbă viețile persoanelor
cu dizabilități de vedere şi/sau de auz. „Şcoala şi liceul le-am urmat în Constanţa alături de colegi şi profesori extraordinari care m-au implicat mereu în activităţile lor, nu m-au tratat diferit, ba mai mult au învăţat alături de mine alfabetul Braille, m-au ajutat să găsim cele mai bune soluţii ca eu să am acces la informaţie într-o perioadă în care în ţara noastră, sau cel puţin la mine în oraş nu se discuta de tehnologii de acces. Pentru că nu aveam manuale şi materiale didactice scrise în Braille, trebuia ca după-amiaza, după ce îmi terminam temele, părinţii să îmi dicteze lecţiile din manuale sau culegeri pentru a putea ţine pasul cu colegii din clasă. De multe ori adormeam cu mâinile pe maşina de scris sau adormeau părinţii citindu-mi din bibliografia şcolară. Nu a fost o perioadă chiar uşoară, dar eu eram fericită pentru că mereu au fost alături de mine oameni care m-au susţinut în tot ce s-a putut.”
Adriana a început să folosească tehnologia ca să își construiască o
viață cât mai apropiată de ceea ce noi ceilalți percepem ca fiind
absolut normal. Și a descoperit pe parcurs că poate să ducă acest lucru
mai departe la un al nivel. "Spre finalul liceului lucrurile s-au simplificat căci în viaţa mea au apărut tehnologiile de acces. Atunci am învăţat să folosesc computer-ul cu tot ce oferă el. Am început de atunci să citesc din ce în ce mai mult pentru că puteam să citesc orice, oricât, oricând, iar asta îmi oferea siguranţă şi încredere în mine. Scanam cărţile şi le ascultam cu ajutorul vocii sintetice.”
De când lucrează la Biblioteca Națională a României, Adriana s-a implicat și a creat proiecte care să integreze oamenii cu dizabilităţi vizuale şi să facă participarea lor firească la toate activităţile societăţii, deși acest lucru este încă destul de dificil, luând în considerare barierele din societatea românească de azi. Impreună cu Fundația Orange, Adriana și Biblioteca Națională contribuie la schimbarea acestei realităţi prin produsele, serviciile şi activităţile pe care le propune şi la care îi invită pe toţi oamenii din România, indiferent de vârstă, sex, naţionalitate sau tip de dizabilitate.
Adriana are în ea o perseverență demnă de invidiat și o creativitate de neoprit. Și acest lucru se reflectă în tot ce face. "Şi pentru că am început şcoala de mică, am terminat-o abia în 2012, odată cu susţinerea tezei de doctorat, o teză în care vorbesc despre cum trebuie să transformăm bibliotecile astfel încât acestea să le fie accesibile şi persoanelor nevăzătoare sau cu deficienţe vizuale. Am pornit la drum cu convingerea că accesibilizarea informaţiei este o nevoie stringentă a societăţii şi am înţeles, graţie coordonatorului meu şi a stagiului de cercetare pe care l-am efectuat la Universitatea din Barcelona, că lucrurile nu trebuie să rămână doar scrise şi că sunt datoare să le pun şi în practică.”
Adriana colaborează din poziția pe care o are la Biblioteca Națională cu
Fundația Orange, implementând proiecte care schimbă viețile oamenilor
cu dizabilități din România. Biblioteca Națională, cu susținerea
Fundației Orange, a scanat şi a făcut accesibile multe manuale şi cărţi
absolut necesare elevilor şi studenţilor în procesul de învăţare.
”Aşa a apărut primul proiect, DReam, susţinut de către Fundaţia Orange, ce a făcut posibilă consultarea oricărui document din colecţia curentă a Bibliotecii Naţionale de către persoanele nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere. Datorită acestei finanţări s-au putut achiziţiona tehnologii de acces performante (hard-ware şi soft-ware) cu ajutorul cărora pot fi consultate atât documentele tipărite (cărţi, reviste), cât şi informaţia disponibilă pe internet. Fiecare sală a Bibliotecii este dotată astfel încât utilizatorii nevăzători să poată beneficia de informaţie asemenea colegilor lor valizi.”
Cu toate acestea, solicitările cărora li s-a dat curs sunt în continuare prea puţine în raport cu nevoia reală a persoanelor nevăzătoare de a avea acces la aceleaşi informaţii de care beneficiază toţi ceilalți oameni din România.
Dar Adriana nu se lasă. Eforturile continuă. „Sunetul paginilor” este proiectul care asigură accesul de la distanţă pentru mai multe persoane la o colecţie semnificativă de documente devenite accesibile prin intermediul catalogului on-line al instituţiei. Prin acest proiect, Biblioteca Naţională reunește într-o singură colecţie toate documentele digitale create în bibliotecile din România. Colecţia digitală va fi dezvoltată continuu prin adăugarea constantă de documente scanate şi accesibilizate cu ajutorul unui scanner performant achiziţionat prin proiect. Utilizatorii cu dizabilităţi vizuale vor avea acces la această bibliotecă digitală atât off-line, la sediul Bibliotecii, cât şi on-line, din orice alt loc, pe bază de ID şi de parolă.
„Continuăm drumul cu acelaşi partener - Fundaţia Orange - care susţine acest proiect despre care avem convingerea că este unul necesar în viaţa persoanelor cu dizabilităţi de vedere.”
Pentru ca „Sunetul paginilor” să devină realitate, un rol extrem de important îl joacă voluntarii, care vor ajuta la scanarea şi la crearea legăturilor între catalogul Bibliotecii Naţionale şi documentul full-text propriu-zis.
Adriana știe că e nevoie de un efort comun pentru ca rezultatele să se facă simțite. Susține deschiderea porţilor către cunoaştere tuturor și creează, împreună cu Biblioteca Națională și cu sprijinul Fundaţiei Orange, punţile între cititori şi cărţi.Demersurile Fundaţiei Orange pentru sprijinirea persoanelor cu deficienţe senzoriale au început încă din 2012. Programul „Lumea prin culoare şi sunet”, cu buget anual de peste 300.000 de Euro, finanţează proiectele de educaţie, cultură, sănătate şi integrare socială în beneficiul celor cu dizabilităţi de auz şi/sau de vedere. Fundaţia Orange a susţinut deja peste 40 de proiecte care au ajutat la îmbunătăţirea calităţii vieţii a peste 60.000 de oameni în toată țara.
Afli mai multe detalii despre proiectele susținute de Fundația Orange de aici.