Mutarea în alt oraş, o soluţie de criză

Ana şi Alexandru Savoi şi-au făcut bagajele, şi-au luat cei doi copii şi au plecat din Bucureşti tocmai la Satu Mare, să lucreze acolo. În Capitală, spuneau ei, nu mai făceau faţă, mai ales la jobul lor - dresori pentru câini. La Satu Mare au prins un contract destul de bun, plătit astfel încât să trăiască decent patru persoane, fără bătăi de cap. În plus, cazarea le este asigurată de firma care i-a angajat. "Nu-mi pare deloc rău că am făcut mişcarea asta. Apartamentul din Bucureşti l-am închiriat, aşa că putem să ne plătim fără probleme ratele la bancă", spune Ana Savoi. Şi situaţia copiilor a fost rezolvată destul de repede: "După ce ne-am mutat şi am zugrăvit apartamentul cu patru camere în care stăm acum, am adus şi copiii de la bunici. Acum merg la grădiniţă, amândoi, chiar în aceeaşi grupă".  
 
Tânără mămică este bucuroasă şi pentru că până la serviciu face doar zece minute, cu maşina. "Nu mai avem parte de nebunia din Bucureşti. Ajungem repede în orice loc din oraş, oriunde ar trebui să mergem", subliniază Ana Savoi.
 
Specialiştii în resurse umane spun că soluţia aplicată de soţii Savoi este ideală, mai ales pentru cei care nu vor să-şi găsească alte joburi, în alte domenii de activitate. Experţii mai sunt de părere că, odată cu criza, oamenii au priceput că pot să o ducă mai bine dacă sunt mai flexibili. Această disponibilitate apare îndeosebi la persoanele care au rămas de mai mult timp fără loc de muncă, au sperat că-l vor obţine, n-au reuşit şi după mai multe luni au înţeles că aceasta este o soluţie viabilă.  
 
"În fond, mai bine un compromis de felul acesta decât muritor de foame prin Capitală. Şi, până la urmă, s-ar putea să rămânem la Satu Mare definitiv, pentru că ne place oraşul, ne plac oamenii, totul e mai ieftin", argumentează Ana Savoi.
 
Business-coach-ul Alin Ghizasan subliniază: "Dacă stai în Bucureşti şi nu-ţi găseşti loc de muncă pentru că nu eşti destul de bine pregătit, iar în Capitală se caută doar vârfuri, mai bine ia în calcul şi mutarea la Vaslui, de exemplu, unde s-ar putea să te numeri printre cei mai bine cotaţi în domeniul tău de activitate". Asta, fireşte, dacă poţi să faci aşa o schimbare, care, în fond, este în primul rând una de mentalitate.  

Fără pretenţii financiare!

 
Înainte de începerea crizei, un angajat cerea şi cu 50% sau chiar 100% mai mult, în special dacă era vorba despre o mutare de la Bucureşti în provincie, cu tot "cu căţel şi cu purcel". Acum lucrurile s-au schimbat radical. Foarte mulţi angajaţi, spun experţii în resurse umane, acceptă relocarea, în speranţa că nu se vor regăsi pe lista disponibilizaţilor.
 
În aceste condiţii, Bucureştiul nu a mai devenit aşa de atractiv nici măcar pentru tineri. Dan Traistaru, absolvent de jurnalistică, este acum agent de asigurări în Piatra Neamţ. El ar fi vrut să lucreze în media, motiv pentru care ar fi vrut să ia calea Bucureştiului. Criza l-a oprit însă. "Venirea la Bucureşti însemna ca la salariu să-mi dau toţi banii pe chirie, întreţinere şi facturi. Aşa că, deocamdată, prefer să lucrez în alt domeniu decât cel pentru care m-am pregătit. După ce trece criza, poate vin să-mi încerc norocul la Bucureşti. Dacă aş fi avut unde să locuiesc fără să plătesc, aş fi venit demult", motivează Traistaru.

Întrebate dacă ar face o astfel de alegere, prietenele Eva.ro de pe Facebook s-au grăbit să răspundă. Să vedem ce spun ele:

Raluca, spre exemplu, sfătuişte: "În vremurile de criză ar trebui să încercăm să ne regăsim, să ne dedicam hobby-urilor şi tuturor activităţilor care ne fac plăcere.

Şi cine ştie, poate poţi face şi bani din asta: hand-made, mistery shopper etc..". Alexandra, exclamă: "Ţinând cont că nevoile zilnice, facturile şi creditele nu permit amânare, cred că aş fi dispusă să fac orice pentru a-mi găsi un loc de muncă, dar bineînţeles până într-un punct...". Mihaela, însă, este mai pesimistă: "E greu de făcut asta... din pacate pe mentalitatea românului... rămân pilele care sunt mai valoroase decît omul. Sper doar măcar să apuc să văd asta la generaţia copiilor mei... sper. Şi tot ce spun, spun din proprie experienţă... nu ar trebui să ...".

Întrebarea rămâne deschisă... Tu ce alegere ai lua?