Cazul Ralucai Stroescu de la Ernst&Young nu este cu siguranta o exceptie, iar cititoarele de pe forumul Eva.ro au venit, din pacate, cu exemple de cazuri similare: "Oameni buni!!! Sunt de-a dreptul indignata! Oare de ce ne amaram singuri viata? Anul trecut s-a intamplat ceva asemanator si in mediul bancar. O doamna care lucra la o banca. S-a culcat si nu s-a mai trezit. 32 de ani... doi copii fara mama... si cu povestea cu Raluca, D-zeu s-o odihnesca, e strigator la cer. Lucrez intr-o banca. Eram insarcinata si lucram de la 8.30 pana pe la 22.30. Poate pentru unii nu e mult, dar eram atat de stresata incat imi era frica sa nu pierd sarcina. Tot termenele ma disperau si pe mine, pierdeam clienti, trageam pentru bani, bani care vorba cuiva nu-i mai aveam pe la jumatatea lunii. Si pentru ce pana la urma. Acum am un bebe de cateva luni. In toamna ma intorc la serviciu, stau 7 luni acasa ca urla sefu dupa mine... nu mai sunt oameni. Mi-e groaza sa ma intorc. Sunt decisa ori sa impun un program si stiu ca pot sa imi impun decizia, ori daca nu, plec in alta parte. Nu vreau sa ajung la spital cu vreun accident cerebral, ori pe la nebuni sau mai rau in pamant. HAIDETI SA NE RESPECTAM MAI MULT!"
Tragedia acestei tinere in varsta de 32 de ani vine sa traga un semnal de alarma in ceea ce priveste gradul de epuizare pe care suprasolicitarea de la locul de munca o poate provoca. Si acest lucru se intampla mai ales in cazul acelor companii care in loc sa isi motiveze angajatii in mod constructiv, ajung, in mod indirect, sa ii impinga si mai mult spre epuizare psihica si fizica, spre dependenta de munca, si chiar spre... moarte.
Madalina Popescu, General Manager Pluri Consultants Romania, si-a exprimat, la randul sau regretul fata de aceasta situatie: "Este socant si incredibil ce s-a intamplat, si mai mult, este grav." General Managerul Pluri Consultants este de parere ca oricine poate ajunge intr-o stare de burn-out la un moment dat din diverse motive: "supraincarcare cu proiecte, promovare intr-un post pentru care nu exista inca toate competentele la nivelul cerut, explozia de piata, lipsa neasteptata a unui membru al echipei care cere efort suplimentar din partea celorlalti membri ai acelei echipe, o criza personala, etc.). Insa oricare ar fi aceste motive, starea de burn-out este una trecatoare. Cu ajutorul colegilor, cu ajutorul managementului, al celor apropiati si dragi, ca reactie de autoaparare, cel care se afla in aceasta situatie pune punct modului in care abordeaza activitatea pana atunci si schimba ceva in intensitatea si durata muncii." In continuare, Madalina Popescu a dorit sa aduca in prim plan cateva intrebari retorice, care ar putea servi drept un bun remember al unei persoane care a murit pe altarul muncii corporate:
Cum a putut ajunge un manager al unei renumite companii sa se topeasca literalmente pe picioare fara ca nimeni sa nu observe asta? Probabil ca nu avea o viata personala propriu-zisa, deci pe nimeni apropiat caruia sa-i pese si care sa traga un semnal de alarma, probabil ca nici reflexele de autoaparare nu au functionat, dar unde a fost echipa in tot acest timp?
Cum de nu au observat colegii, superiorii, starea in care s-a aflat o perioada destul de lunga de timp (pentru ca nu ajungi pur si simplu la 40 de kilograme intr-o saptamana...)? Si de ce nu au reactionat?
Pana unde trebuie sa mearga devotamentul fata de companie? Care este top managerul din Board responsabil cu echilibrul viata personala-viata profesionala? Poate fi considerat un abuz taxabil de lege managementul in permanent suprastress? Poate ar fi bine de stiut ca in Statele Unite un astfel de stil de management este scos in afara legii, de unde si celebrul lor program de la 9 a.m. la 5 p.m. si ore suplimentare numai cu aprobarea scrisa a conducerii pe care de obicei o obtii atat de greu, incat iti piere si cheful de ore suplimentare... Pot fi facuti responsabili "non managerii" aflati in posturi de inalta raspundere pentru consecintele lipsei lor de competente de leadership? De ce apare suprasolicitarea?
Madalina Popescu a dorit, de asemenea, sa ne precizeze faptul ca situatia Ralucai nu este una singulara. "Des intalnim profesionisti care se plang de epuizare in diverse companii. Este drept ca se intampla cel mai des in consultanta
Posteaza comentariu