Iar acasa nu am venit sa ne odihnim si sa ne incheiem linistite o zi de munca, ci trebuie sa o luam de la capat, ca "noi" pentru copiii nostri, pentru sot, pentru familie, pentru prieteni...
Tocmai din cauza "muncii duble", femeile sufera mai des decat barbatii de "burnout". Isi pierd interesul mai des, nu mai vad nici un viitor in job-ul pe care il fac sau in vreun alt loc in business, totul este un act repetitiv, insa o repetitie trista, nu un "bis"! Si poate, nimic nu este mai distructiv carierei noastre decat aceasta stare de "burnout".
Exista multe motive pentru care se ajunge aici:
Tendintele perfectioniste. Cate femei nu le au? Cate dintre noi nu incercam sa facem totul cat mai bine atat in viata personala, cat si in cea profesionala? Cate dintre noi nu fac asta ca sa iasa in evidenta, pentru ca altfel nu i-ar fi recunoscute realizarile de catre sef? Cate dintre noi nu credem ca trebuie sa facem mai mult decat este nevoie ca sa fim observate?
Incapacitatea de a prioritiza. Cu atat de multe pe cap, cand sa-ti mai dai seama ce este cel mai important? Si cand sa mai ai timp sa iti faci si o lista a prioritatilor? Da, avea dreptate trainerul de time management, dar in lumea reala, parca lucrurile stau cumva altfel... Parca nu-i timp de asta, sau ceva nu se potriveste cu teoria!
Incapacitatea de a spune "nu". Cate dintre noi stim sa ne delimitam bine sarcinile si sa nu mai tot acceptam "provocari" noi pentru a ne demonstra ca putem? Cate dintre noi am invatat sa spunem "nu" pentru ca exact acesta este raspunsul corect?
Lipsa echilibrului in viata personala. Cate dintre noi isi amintesc sa rada, sau macar sa zambeasca? Cate dintre noi "isi permit" cel putin sa mearga o jumatate de ora pe jos zilnic, ca sa nu mai amintim de mersul la sala? Cate dintre noi se simt vinovate cand isi rezerva cateva ore pe saptamana numai pentru ele?
Lipsa motivatiei. Aceasta este deja un cerc vicios. Nu mai ai motivatie, ajungi in "burnout", esti in "burnout" si nu mai vezi nici o motivatie in nimic.
Este evident cam ce-i de facut in fiecare situatie in parte: sa ne mai oprim din a face totul, sa mai si delegam, sa practicam time management-ul si sa avem o "to do list", dar realista, sa invatam sa spunem "nu" fara sa ne simtim vinovate, sa ne facem timp si pentru noi, dar cel mai important este sa ne regasim motivatia de a merge mai departe, de a avea grija de noi, de cariera noastra, de viata noastra.
Sa ne intrebam ce ne-ar aduce zambetul pe buze si ce faceam inainte cu placere si multumire. Sa ne intrebam care este marea problema cu care ne confruntam acum si cum sa facem sa o depasim. Sa fim sincere si sa recunoastem: serviciul e de vina? Seful e de vina? Sotul e devina? Sau eu sunt vinovata pentru ceea ce mi se intampla? Pana la coada, chiar daca ai da vina pe sef sau pe sot, tot ajungi la tine insati, acolo este provocarea cea mare!
Sa ne intrebam cui sa-i destainuim toate problemele pe care le avem si sa cerem suport persoanelor in care avem incredere.Si mai presus de toate, sa invatam sa vedem lucrurile diferit, iar apoi chiar sa le facem diferit. Nu exista numai negru, de fapt intuneric nici nu exista, exista doar lipsa luminii. Asa ca fa lumina in viata ta, fa-ti un plan pe termen foarte scurt si scurt, iar cu pasi mici, datorita rezultatelor, iti vei gasi motivatia. Decat un plan maret pe care crezi ca nu-l vei indeplini niciodata, mai bine vreo 2-3 marunte, dar care iti vor da impulsul sa mergi mai departe.
In mod sigur iti vei gasi motivatia care inainte te facea sa fii sigura ca poti muta muntii din loc, vei gasi adevarata cale de urmat, la acelasi loc de munca, ori la un alt job, sau poate intr-o alta casnicie. Orice trebuie schimbat, schimba-l, atata vreme cat nu se lasa imbunatatit, ci mai degraba se strica. Nu va aduce niciodata valoare in viata ta. Si atunci, de ce sa-l pastrezi? Fa ordine in viata ta, gaseste adevarata motivatie ca sa mergi mai departe. Adica exact acolo unde vrei sa ajungi!
Posteaza comentariu