Primul calculator l-am primit de Craciun in clasa a 8a sau a 9a. In ianuarie a venit ziua mea si un prieten bun mi-a adus un joc nou la vremea aia, The Sims. Puteam sa creez niste oameni, sa ii customizez cum voiam si sa ma joc de-a viata cu ei, inventand orice scenariu posibil. Mi-a placut atat de mult incat l-am jucat vreo 4 ani.
Cand am intrat la facultate a aparut Sims 2, cu o grafica absolut spectaculoasa (cel putin pentru mine la ora aia) si cu o reprezentare impresionanta a trecerii timpului (fiecare adult imbatranea, fiecare bebelus crestea, fiecare batran murea etc).
Pentru o adolescenta care abia incepea sa inteleaga ce inseamna trecerea de la o varsta la alta, impactul a fost coplesitor. Era jocul infinit si m-a cucerit de la primul click. De doua ori pe an aparea cate o extensie care facea infinitul si mai infinit iar eu eram un mic Dumnezeu peste universul meu din joc.E ciudat ca tot in perioada in care am descoperit Sims-ul, am primit si primul telefon mobil, un obiect fara de care nu stiu cum as putea trai. Si tot cam atunci am descoperit si Google-ul, fara de care iar mi-ar fi foarte greu sa ma descurc.
Ca sa nu mai vorbim de internt in sine, care mi-a asigurat salariul in ultimii doi ani si jumatate. Si totusi, desi toate aceste instrumente tehnice imi fac viata usoara si isi dovedesc utilitatea o data la cateva ore, nimic nu m-a atins mai mult ca jocul de PC.Incredibil cum ne legam emotional de lucruri fata de care un om din exterior ar fi complet indiferent. Se spune ca e nevoie de cineva care sufera de aceeasi manie ca tine ca sa fii inteles perfect. In momentele in care cunosc alti simsomaniaci incep sa seman cu bunica mea atunci cand ii arata unei prietene poze cu mine in copilarie: fac puppy eyes, zambesc laaaaaarg si vorbesc cu pasiune despre cateva momente iconice ale jocului: modalitatile inventive de a omori simsi, mandria absurda si nejustificata pe care o simteam cand absolvea facultatea un sims pe care il crescusem de mic, oftatul la fiecare simsoaica insarcinata care vomita din cinci in cinci minute.
Dar nu mi-e rusine de asta! Sunt sigura ca fiecare dintre noi are o legatura suspecta cu o „minune a tehnologiei”. Deci? Care e your guilty pleasure?
Posteaza comentariu