Şi, cu toate acestea, de ce suntem tentaţi tot timpul să spunem că în trecut era mai bine, mult mai bine? Poate din teamă, poate pentru că nu reuşim să vedem ce se întâmplă bun în jurul nostru.
Dar, în ciuda râului de venin ce curge din televizoare, în aceste zile grele pentru toţi românii, am văzut multe lucruri pe care nu le-am mai văzut până acum.De exemplu, am văzut oameni care au muncit din zori şi până în noapte la dezăpezit străzi, am văzut un du-te-vino de utilaje, iar oraşul nu s-a blocat nicio clipă. E adevărat că se circulă mai greu, dar se poate ajunge din punctul A în punctul B.
Am văzut oameni care dau zăpada din faţa magazinelor, care-şi curăţă curtea, locurile de parcare. Fiecare face tot ce poate. În ciuda isteriei TV, lumea şi-a văzut de treabă. Am văzut o naţiune care sare în ajutorul celor aflaţi în primejdie şi, în ciuda reportajelor alarmiste, în toate locurile unde ajungeau reporteri TV erau şi oameni care dădeau la lopată, erau şi utilaje, erau soldaţi sau jandarmi.La inundaţiile din 2005 nu am văzut o asemenea solidaritate între români ca acum.
În aceste zile, cei mai nefericiţi oameni par doar câţiva prezentatori TV care vor cu tot dinadinsul să ne convingă că asistăm la sfârşitul lumii. Din fericire, sfârşitul lumii e doar pe unele posturi de ştiri.Sub geamul biroului meu, câţiva copii au ieşit de la şcoală şi se tăvălesc prin zăpadă. Le aud strigătele şi râsetele? Unde e încălzirea globală de altă dată?