Oamenii sunt diferiţi. Unii te inspiră, alţii nu. Unii te fac să-i urmezi, pe lângă alţii treci fără să-i vezi. Atunci când te afli în mijlocul mulţimii, abia atunci ai şansa să realizezi cât de insignifiant şi, totuşi, cât de important eşti.
În aceste zile, fizicienii din întreaga lume sărbătoresc descoperirea bosonului Higgs sau ”particula lui Dumnezeu”. Până acum un an, bosonul era doar un concept, acum, datorită unei investiţii de 10 miliarde de euro şi a unei suite de experimente desfăşurate în cel mai performant accelerator de particule din lume, se poate confirma existenţa acestei particule cu o masă care tinde spre zero, dar care stă la bază creării universului.
Un jurnalist de la New York Times a descris particula ca fiind ca o propunere legislativă care intră în Congres şi care trece din comisie în comisie, se încarcă cu amendamente, modificări, note, devine tot mai grea până ajunge la vot.
E acea particulă în jurul căreia se strânge materia, nu antimateria. E acelaşi principiu subtil ce face ca un om aflat într-o mare de oameni pare a nu fi nimic, dar e totul. Pare pierdut, dar faptele sale, gesturile sale, cuvintele sale, transformările, interacţiunea cu ceilalţi îl face să schimbe, să transforme tot ce-i în jur în bine sau în rău şi astfel se întâmplă cu toţi ceilalţi oameni care par mici, dar sunt atât de mari.În aceste zile când România trece prin clipe grele, iar viitorul nostru şi al copiilor noştri depinde numai şi numai de noi e important să ştim că orice gest contează şi numai noi, oameni care părem mici şi pierduţi în mulţime, putem păstra liberatatea sau o putem pierde.
Posteaza comentariu