De fapt, obsesia modernă a luptei cu kilogramele face parte dintr-o bătălie mult mai mare, cea a luptei cu timpul. Atât bărbaţii, dar, mai ales femeile suntem cu toţii într-o luptă cu efectele pe care le lasă trecerea timpului asupra noastră.
Greutatea are legătură cu stilul de viaţă sedentar la care se adaugă o încetinire a metabolismului care apare odată cu îmbătrânirea.
Aşa că, în principiu, suntem obsedaţi de slăbit pentru că în mintea noastră asta înseamnă tinereţe şi frumuseţe .
La 20 de ani, cei care astăzi au în jurul vârstei de 40 erau slabi fără nicio cură. Problema mare e că astăzi, din cauza fast-food-ului şi a vieţii sedentare, prea mulţi tineri de 20 de ani sunt supraponderali.Lupta cu kilogramele e una ce ţine de această perioadă în care oamenii sunt bombardaţi zilnic cu imagini şi informaţii despre cât de simplu e să arăţi perfect fără să faci aproape nimic.
De fapt, o viaţă echilibrată, în condiţiile în care tot ce ne înconjoară are tendinţa să ne dezechilibreze, e din ce în ce mai greu de obţinut.
Nu cred în curele de slăbire, dar cred în capacitatea fiecăruia dintre noi de a găsi o formulă care să i se potrivească, cred în că oricine poate adera la un mod de viaţă în care să nu renunţe la mişcare, să nu renunţe la mâncare, iar tot ceea ce face să fie cu măsură.
Dacă nu găsim echilibrul în noi, vom alerga toată viaţa să-l găsim la alţii şi, de fiecare dată, vom fi dezamăgiţi.
Nu poţi trăi fericirea şi satisfacţiile altei persoane. Fiecare dintre noi are nevoie de propria viaţă, de propriile realizări. Şi atunci de ce căutăm la ceilalţi formula magică? De ce nu o căutăm acolo unde se află de fapt?