Cristina Şoloiu, fostă operatoare la 112, şi-a amintit unul dintre primele cazuri pe cu care s-a confruntat, petrecut în iarna anului 2005. Într-o postare pe Facebook, ea a povestit că în acea perioadă zăpada era mare şi se anunţau în continuare ninsori abundente, mai ales la munte. Un băiat din satul Noapteşa, dar care stătea la internat, la un liceu din Herculane, luase autobuzul spre casă. Nu-şi anunţase părinţii că vine acasă.
„La Baia de Aramă, însă, toţi călătorii au fost daţi jos, pentru că autobuzul nu mai putea înainta din cauza troienelor. Era după-amiază, în jur de ora 4, iar băiatul nostru a pornit-o pe jos spre Noapteşa, aflată cam la 30 de kilometri distanţă. Nu ştiu ce l-a făcut să creadă că va reuşi să ajungă: poate mai făcuse drumul şi altădată, poate n-a avut pe moment altă soluţie, poate a fost puţin inconştient sau prea încrezător în forţele lui. Părinţii nu-l aşteptau, pentru că nu le spusese că vine acasă. Mobil nu avea şi, chiar dacă ar fi avut, nu era nicio reţea în zonă pe timpul acela”, a povestit Cristina Şoloiu, pe reţeaua de socializare.
Fosta operatoare de la 112 tocmai intrase în tura de noapte. La un moment dat, în mijlocul nopţii, de la un telefon public, băiatul a sunat după ajutor. „Apelul a venit în toiul nopţii. După vreo nouă ore de mers prin zăpadă, ud, îngheţat, flămând şi speriat, băiatul care mergea acasă, la Noapteşa, a realizat că nu mai ştie unde se află. A sunat la 112 de la un telefon public din mijlocul lui nicăieri - nici vorbă de localizare la momentul acela, ne apărea doar că este un post public Romtelecom. Am transferat apelul la poliţie. După ce l-a chestionat scurt pe copil, poliţistul Pârvulescu a înţeles gravitatea situaţiei şi a introdus în conferinţă Poliţia Baia de Aramă, mai precis pe ofiţerul de serviciu Căpăstraru, care presupun că făcea parte din aceeaşi specie aproape extinctă ca şi colegul său. După ce a aflat când pornise băiatul din Baia de Aramă şi după ce i-a cerut să-i descrie exact ce vede (o clădire dezafectată, pe care rămăseseră literele <Autoservire> şi <Poşta>), poliţistul Căpăstraru şi-a dat seama unde se afla rătăcitul: undeva la mijlocul drumului, în zona Bala”, a relatat ea.
Poliţistul și-a dat seama unde se afla băiatul și l-a dirijat spre casa soacrei sale: „-Şi acum închizi telefonul şi o iei pe stradă în jos. Nu prima, nu a doua, a treia casă pe dreapta are un gard verde. Baţi în poartă şi spui că te-am trimis eu. Acolo stă soacră-mea. Să-ţi dea ceva să mănânci şi să te culce acolo, la ea, că mâine vin eu şi te duc acasă.
-Nu, nenea, ştiţi... Eu vreau să ajung la Noapteşa, la părinţi..., încerca copilul să bâiguie, cu vocea aprope stinsă de frig, foame şi oboseală.
-Măi, băiete, nu ajungi nicăieri în noaptea asta. Ai tăi nici măcar nu ştiu că vii. Du-te acolo unde îţi spun eu, c-o sun acum pe soacră-mea să-ţi dea drumul. Ireal, nu?", a scris Cristina Şoloiu.