Din păcate, lucrurile se termină. Sticla de lapte e goală şi mă prind de asta întotdeauna după ce mi-am pus cerealele în farfurie. Hârtia igenică dispare întotdeauna când sunt pe WC şi singur acasă. Iar cea mai mare problemă e că fiecare lucru se consumă în legea lui.
Cred că cea mai mare invenție ar fi să existe un soft de computer care să proiecteze nevoile unei familii, astfel încât tot ce cumperi sâmbăta din supermarket să ţină exact până săptămâna viitoare.
Altfel e din ce în ce mai greu să navigăm prin mulţimea de produse despre care nici noi nu mai ştim dacă avem sau n-avem nevoie.Nu ştiu de ce sunt întotdeauna surprins de faptul că se termină pasta de dinţi din tub, că rămân fără săpun ori şampon. Aproape în fiecare săptămână mi se termină câte ceva. Cu cât înaintez în vârstă am nevoie de tot mai multe ustensile și creme care să mă facă să arăt cât de cât uman şi toate se consumă. Bateria de la periuţa de dinţi, bateria de la aparatul de ras, bateria de la aparatul de smuls fire din nas și din urechi, aproape toată baia funcționează cu baterii.
Doar forfecuța de unghii e manuală, dar ea dispare cu totul.Am încercat și faza cu stocuri. Mi-am luat trei baxuri de hârtie igenică, 20 de baterii, zece săpunuri, zece paste de dinți, dar, am aflat mai târziu că și stocurile se consumă. E adevărat că-ți cumperi o perioadă de liniște, dar îți ocupi și casa de zici că te pregătești de război.
Aceasta fiind situaţia, am dezvoltat o tehnică specială ca în situaţii de criză să storc tot ce se poate dintr-un tub cu pastă de dinţi, dintr-o baterie consumată sau o coajă de săpun. Şi asta cu speranţa că-mi voi aminti să-mi refac stocurile.
Posteaza comentariu