O poveste despre viitor cu marginalizaţi şi privilegiaţi

Oamenii chiar dacă se nasc egali încep să se diferenţieze imediat după naştere. Deosebirile apar în funcţie de oraşul şi ţara în care vin pe lume, de părinţi, de bogăţia şi statul lor

Oamenii chiar dacă se nasc egali încep să se diferenţieze imediat după naştere. Deosebirile apar în funcţie de oraşul şi ţara în care vin pe lume, de părinţi, de bogăţia şi statul lor social şi, cu cât înaintează în vârstă, deosebirile devin din ce în ce mai mari. Nu ştiu dacă e drept sau nu, dar asta se întâmplă.

Oamenii se deosebesc în multe privinţe, dar cel mai important factor care separă indivizii are legătură cu accesul la resurse sau, altfel spus, la bogăţie.  Pentru ca o societate să funcţioneze cât mai bine ar trebui să aibă cetăţeni cât mai bogaţi, de fapt, capabili să producă cât mai multă bogăţie. În trecut, oamenii care trăiau într-un imperiu aveau cele mai mari şanse să fie bogaţi pentru că acestea erau cucerite cu forţa.

Cel puternic îl supunea pe cel slab şi îl sărăcea. O formă a acestui principiu funcţionează şi în zilele noastre numai că e îmbrăcat în mult mai multă vorbărie goală.

Cu toate că în zilele noastre se fac eforturi considerabile pentru ca oamenii să nu mai sufere de sărăcie, avem salariu minim garantat de stat, ajutoare sociale, pensii şi asistenţă medicală suportată din banii tuturor contribuabililor, ne îndreptăm spre o altfel de lume în care vor apărea diferenţe imense între indivizi, diferenţe provocate nu de forţă fizică, ci de forţa minţii.

Dacă analizaţi astăzi comportamentul a doi copii de aceeaşi vârstă, din aceeaşi ţară, dar în care unul are acces la calculator, frecventează o şcoală bună şi familia pune accent pe educaţia lui şi un copil care nu are acces la calculator, nu are şansa unei şcoli bune, iar părinţii nu sunt interesaţi şi nu vor sau nu pot să investească în educaţia lui veţi putea arunca o privire în viitor.

Această privire va fi şi mai clară dacă vă uitaţi pe cifrele şomajului din Spania, unde 55% dintre tinerii cu vârsta între 18-30 de ani nu au loc de muncă, iar restul de 45% care lucrează şi au salarii în medie de peste 1.500 de euro pe lună.

Pornind de la aceste două tendinţe din prezent putem spune că viitorul va fi al celor care astăzi au şansa la o educaţie adecvată. Atenţie, prin educaţie nu mă gândesc la cineva care are zece pe linie, s-ar putea să sfârşească prost, ci la o persoană conectată, care foloseşte computerul, frecventează şcoala, rezistă la efort, citeşte, se implică în societate şi îşi cultivă cel puţin o pasiune. Persoana educată trăieşte într-o zonă performantă, se obişnuieşte cu competiţia şi învaţă de timpuriu că pentru a câştiga bani e important ca firma să aibă nevoie de tine şi nu invers.

Şi mai important, o bună educaţie te învaţă că o slujbă se crează, nu cade din cer. E creată de cel care o practică, de un manager sau de un investitor care are nevoie de un anumit bun sau serviciu. Cele mai bine plătite slujbe sunt cele create de tine.

Aşa că în viitor, o dată cu creşterea eficienţei companiilor - azi e mult mai ieftin să inovezi, înconjurat de calculatoare, reţele şi acces la toate informaţiile de care ai nevoie la un moment dat - vor câştiga bine acei oameni care se vor adapta la solicitările mediului - adică cei care sesizează rapid de ce servicii sau produse e nevoie şi reuşesc să vină cu soluţii.

Dacă vreţi, prin ce se diferenţiază Andrei, 25 de ani din Braşov, angajat la Google, un tip care nu a avut nicio avere, decât pasiunea lui pentru informatică, de Robert, aceeaşi vârstă, care n-a lucrat niciodată, dar vrea să plece în Italia fără a avea un plan, dar sperând să-şi găsească o slujbă din care să câştige 2.000 de euro pe lună?

Dacă vă iubiţi copiii, nu ezitaţi să faceţi tot ce vă stă în putere pentru a avea acces la educaţie.

Asta le va salva viaţa şi îi va transforma în privilegiaţi. Dar unii responsabili care trebuie să găsească soluţii şi pentru ceilalţi, marginalizaţii.