Netflix pentru proşti ca mine

Mărturisec public că sunt fericit. Netflix a intrat în România. Probabil, nu la fel de fericit ca atunci când McDonald's a deschis primul restaurant la Unirea şi nici la fel de fericit ca atunci

Mărturisec public că sunt fericit. Netflix a intrat în România. Probabil, nu la fel de fericit ca atunci când McDonald's a deschis primul restaurant la Unirea şi nici la fel de fericit ca atunci când s-a lansat iPhone, dar aproape.

Am citit, cred, o bună parte din comentariile specialiştilor în tehnologie de la noi şi vreau să subliniez că nu mă pricep la acest domeniu, n-am scris despre tehnologie şi nu am studii tehnice, sunt doar un utilizator, dar am fost surpins de faptul că toate comentariile erau negative şi pesimiste la adresa platformei de filme şi seriale. Am realizat că sunt prost şi nu înţeleg nimic din moment ce m-am abonat în cinci minute de la anunţul făcut de tolo.ro pe Facebook.

Culmea, după ce m-am abonat, am fost şi mulţumit de ce-am găsit acolo. Chiar şi fără House of Cards, sezonul trei fiind o mare prostie, părerea mea.

Am fost extrem de uimit că printre prieteni am găsit mulţi proşti ca mine, la fel de entuziasmaţi, care se abonaseră şi ei. Unii erau chiar pasionaţi de filme care au descărcat la greu, de-a lungul vremii, de pe ”torenţi”. Dar mi-am zis, ce ştiu eu, specialiştii spun că Netflix o va da în bară în România.

Nu vreau să fiu înţeles greşit, sunt mulţi oameni care vor să vadă filme şi nu vor să plătească pentru ele.

Pur şi simplu nu au bani. Sau li se pare o afacere proastă, sunt studenţi care au timp, se pricep şi pot descărca filme, dar, există şi o categorie de proşti care vor să plătească pentru filme ca să le vadă la o calitate OK, vor să nu le apară anunţuri pe ecran cum că producţia la care se uită a fost furată şi, chiar în acel moment, săvârşesc o infracţiune, aceşti proşti preferă să lanseze o aplicaţie care rulează serialul instant fără a mai fi obligaţi să caute stick-uri de memorie, să lege laptop-ul la televizor, să tragă cabluri, prelungitoare, să caute mufa potrivită care niciodată nu se potriveşte.
Ce vreţi, nişte proşti care sunt dispuşi să plătească opt euro pe lună să se uite la Narcos.

Aş vrea să le amintesc celor pricepuţi, inteligenţi şi experţi în tehnologie că Steve Jobs a ridicat una dintre cele mai mari corporaţii din lume doar pentru că a reuşit să-i înţeleagă pe proşti şi le-a făcut un device simplu pe care puteai să stochezi o mie de melodii în buzunarul de la pantaloni, a făcut un telefon cu care poţi să navighezi pe net, poţi să păstrezi toată muzica, ziarele, revistele şi cărţile preferate, poţi să-ţi citeşti mailurile şi poţi să te uiţi la filme pe Netflix.

Simplul fapt că Jobs i-a înţeles pe proşti a schimbat regulile jocului.

Să mai reamintesc şi faptul că la acea vreme, cel mai inteligent dintre inteligenţi, CEO-ul Microsoft Steve Ballmar a râs de telefonul lui Steve Jobs, spunând că ”nu va avea succes pentru că nu are taste şi costă 500 de dolari”.

Uneori, dragi experţi, nici nu vă imaginaţi câtă creativitate şi relaxare se ascund în puţină prostie.