Fiecare mamă îşi dorea ca propria fiică să fie la fel. A fost singura fată din România care a inspirat milioane de alte fete de pe întreg pământul.
În 1989 a fugit din ţară, isterizându-l pe Ceauşescu.
I-am urmărit fuga ca pe un exerciţiu la bârnă, cu sufletul la gură şi m-am rugat pentru ea să reuşească. Am fost impresionat că a reuşit să ajungă în SUA şi m-am minunat de entuziasmul cu care a fost întâmpinată. Nu ştiu de ce credeam că toată lumea ne uitase în acel blestemat deceniu. Dar atunci, fuga ei mi-a redat speranţa. Am simţit că şi lumea noastră urma să se schimbe. Faptul că regimul Ceauşescu scăpase privighetoarea din colivie a fost un semn că se apropia de sfârşit.Astăzi e mai frumoasă ca niciodată. O femeie împlinită şi fericită. O personalitate universală care încă reuşeşte să inspire milioane de oameni. Vine des în România. N-a rupt legătura cu ţara şi ajută cât poate. A fost inteligentă că nu s-a implicat în politică şi munceşte să-şi păstreze statutul de simbol, de om care conferă valoare celor cu care intră în contact.
Cumva a reuşit să-şi păstreze echilibrul, să se mulţumească cu ce are, să cutreiere lumea şi să apară la evenimente internaţionale, păstrându-şi graţia.
E atât de luminoasă, încât şi azi când o văd îmi aduce bucurie.
Numele ei este Nadia şi, în acestă perioadă a confruntării sportive, vreau să-i mulţumesc că m-a ajutat prin felul ei de-a fi să descopăr şi să mă îndrăgostesc de sport pentru totdeauna.