Nu ştiu de ce ne place să ne iluzionăm. Elena şi trupa Mandinga au ieşit exact pe locul pe care-l meritau. N-am înţeles de ce a fost tam-tam cu faptul că avem şanse să câştigăm. Culmea, la un moment dat, se discuta despre faptul că Eurovisionul românesc nu se poate organiza decât pe Naţional Arena.
Nu sunt expert în muzică, dar a fost suficient să ascult o singură dată ”Euphoria” suedeză ca să-mi dau seama că are cele mai mari şanse să câştige. De fapt, oricâte interese ar fi într-o competiţie muzicală, până la urmă va câştiga cea mai bună melodie.
Interesele apar în lipsa valorii pentru că valoarea nu poate fi dată la o parte cu excepţia cazului în care organizatorii concursului şi-au propus să-l distrugă.România, când a avut melodii bune, a urcat pe podium, când n-a avut, s-a zbătut în mediocritate, dar trebuie să spunem că până acum, de când ne-am reluat participarea la Eurovision, nu ne-am dus niciodată cu MELODIA. Acea creaţie care îţi taie răsuflarea, care, chiar dacă nu te cucereşte, ţi se cuibăreşte în minte şi ajungi să o fredonezi involuntar.
Calitatea show-bizului autohton are mare legătură cu calitatea actului artistic.
Chiar dacă, din ce în ce mai mult, publicul autohton e atras de manele, asta nu înseamnă că maneaua a devenit un feneomen european. Nu încă. Până la urmă, cred că marea problemă de anul acesta a fost incapacitatea celor care au organizat competiţia naţioanală să promoveze o melodie mai bună.
Posteaza comentariu