Lance Armstrong a fost multă vreme un erou. Începând de ieri, nu mai e decât un mincinos oarecare, unul care a cunoscut gloria, dar care a târât sportul de performanţă şi ciclismul în special într-o groapă plină cu neîncredere.
Dopajul în sport e un cataclism. Toată lumea vrea să vadă recorduri, eroi, dar nu cu orice preţ. O vreme s-a crezut că oamenii pot fi minţiţi şi se pot fabrica o serie de campioni cu ajutorul medicamentelor.
E adevărat că un sportiv de performanţă are nevoie de multă ştiinţă şi de multă tehnologie pentru a-şi îmbunătăţi performanţa, dar nimeni nu e de acord ca un campion să primească un ajutor nemeritat din afară, fie chiar şi unul chimic. De fapt, toată dezbaterea despre dopaj e foarte simplă - performanţa sportivă nu are nicio valoare pentru nimeni dacă e obţinută cu mijloace ascunse.Lance Armstrong a câştigat de şapte ori cea mai importantă competiţie ciclistă a lumii, e vorba de Turul Franţei, dar a câştigat-o necinstit, cu ajutorul medicamentelor interzise.
În jurul lui s-a construit o adevărată conspiraţie menită să-l protejeze şi să-l transforme într-o corporaţie profitabilă. Pentru o vreme planul a reuşit, dar suspiciunile şi lipsa de transparenţă a echipei campionului au făcut ca până la urmă agenţia antidopaj din SUA să-i ia urma şi nu s-a lăsat până nu a demonstrat că performanţa sportivă a lui Lance Armstrong e o mega-înşelătorie.Fostul ciclist a recunoscut într-un interviu cu Oprah Winfrey că a folosit substanţe interzise şi a făcut-o nu pentru că într-un final ar fi descoperit calea dreaptă, nu, ci pentru că a ajuns la limită şi după ce i s-au şters toate rezultatele sportive era pe cale să fie condamnat la închisoare şi să şi ultimul bănuţ.
Interviul a fost o încercare pentru trişor de a-şi salva libertatea, în rest, Armstrong va rămâne în istoria sportului ca fiind cel mai mare trişor.