Înarmaţi până în dinţi, dar lipsiţi de apărare în faţa cutremurelor

Un cutremur de 8,6 grade pe scara Richter a lovit Indonezia, mai precis nordul insulei Sumatra. La câteva ore, un nou seism de 8,2 grade a zguduit insula. S-a declanşat alerta de tsunami, iar întreaga omenire stă cu sufletul la gură şi se roagă pentru cei de acolo.

Nimeni nu poate uita tragedia de la sfârşitul anului 2004 când 170.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma unui cutremur  urmat de un tsunami uriaş.

Când se întâmplă o astfel de tragedie realizăm cât de firavă e existenţa umană în raport cu furia naturii.

Cu toată tehnologia, cu toată evoluţia noastră socială, cu tot confortul şi cu toată ştiinţa suntem atât de neprotejaţi în faţa cutremurelor.

Japonia a suferit enorm anul trecut când a fost lovită de seism. Întreaga omenire a fost terorizată de posibilitatea unui cataclism nuclear ce a fost cât pe ce să se petreacă la Fukushima. Zile întregi s-a trăit cu sabia lui Damocles deasupra capului, aşteptând ca reactoarele japoneze să sară în aer.

Dar am avut noroc.

Şi totuşi, supravieţuirea civilizaţiei noastre nu se poate baza numai pe noroc.

Ciudat, dar până acum am fost numai în război cu natura. Oamenii au încercat din răsputeri să o învingă. Dar, ca un făcut, cu cât avem senzaţia că o stăpânim, vine şi ne demonstrează contrariul.

Cred că a venit timpul să facem pace cu ea. Să încercăm să ne înţelegem rostul în lume, să înţelegem pământul pe care trăim şi să căutăm soluţii inteligente de supravieţuire.

E fascinant cât de puţin evoluaţi suntem în domeniul ştiinţei prevederii cutremurelor şi cât de evoluaţi suntem în ştiinţa uciderii altor oameni.