M-am întrebat de multe ori de ce administraţiile locale nu încurajează deplasarea cu bicicleta prin marile oraşe ale României? Ce-i opreşte şi de ce amână la nesfârşit modernizarea aglomerărilor urbane?
Nu au bani să construiască parcări. Nu au bani să investească în drumuri, nu reuşesc să fluidizeze traficul. Din păcate, nu reuşesc să gândească. A început şcoala de o săptămână, iar Bucureştiul, la fel ca şi Clujul, Timişoara şi Constanţa, sunt oraşe blocate de maşini în care şoferii se plictisesc pe banii lor.
Copenhaga, biciclişti la semafor. Aşa se deplasează oamenii într-un oraş normal
De ce nu sunt încurajaţi părinţii să-i ducă pe copii la şcoală cu bicicleta? De ce nu sunt încurajaţi cei care au locurile de muncă la patru, cinci kilometri de casă să renunţe la automobile? De ce nu se schimbă legislaţia auto în favoarea bicicliştilor şi a transportului public?
Mai devreme sau mai târziu, maşinile nu vor mai avea loc în oraş, deja sunt prea multe. Noi, ca locuitori ai oraşelor trebuie să alegem în ce fel vrem să trăim şi cum ne deplasăm.
Cred că viitorul imediat e al bicicletei şi al transportului public şi ar trebui să facem tot ce ne stă în puteri să-i determinăm pe cei aflaţi la vârful administraţiei locale că a venit timpul să regândească modul de deplasare al oamenilor.Panseluţele şi bordurile ar trebui să devină istorie, iar primarii să fie obligaţi să rezolve probleme oamenilor. De felul cum ne deplasăm depinde bunăstarea noastră financiară, sănătatea şi viitorul copiilor noştri.
În ce fel de oraşe vreţi să trăim?
Posteaza comentariu