Viitorul va fi al celor care reușesc să-și creeze singuri joburi. Vom trăi într-o lume cu tehnologie care va scădea prețul energiei către zero, într-o lume în care costurile comunicațiilor vor tinde, de asemenea, către zero, iar cele de transport la fel.
Imaginați-vă ce implicații vor avea asupra civilizației automobilul fără pilot și imprimanta 3D. Dintr-odată, sute de milioane de joburi vor fi amenințate cu dispariția, educația va avea un rol extrem de important, acela de a oferi existenței un sens și de a dezvolta creativitatea oamenilor pentru ca ritmul de creștere a civilizației să nu se oprească.
Poate, cu adevărat avem nevoie de o nouă planetă, avem nevoie de noi valori prin care să realizăm solidaritatea umană, atât de amenințată în aceste vremuri.
Din păcate, sunt discrepanțe imense de dezvoltare și de înțelegere între state, între continente și alianțe. Sunt discrepanțe uriașe în interiroul aceleiași culturi, ale aceleiași națiuni, iar sistemul de educație a ratat să ne învețe pacea. Încă suntem în război.Dar viitorul nu așteaptă. În România, 4,5 milioane de oameni cu vârsta între 20 și 64 de ani nu lucrează, nu învață, nu sunt șomeri și nu sunt plecați în străinătate, conform unui studiu realizat la nivelul Uniunii Europene.
E o cifră foarte mare care arată cât potențial irosim, cât de ineficient e sistemul de educație și ce valoarea au politicile sociale din România.
În majoritate, cei care nu fac nimic sunt cei care umplu cârciumile din mediul rural. Foști agriculturi care și-au pierdut locurile de muncă din cauza tehnologiilor introduse în ferme, dar și cei care nu au reușit să se califice sau să recalifice într-o profesie cerută pe piața muncii.
Culmea, în România de azi e nevoie de forță de muncă, dar angajatorii se lovesc de slaba pregătire sau dezinteresul lucrătorilor, aici mai intervine și faptul că cei mai mulți oameni fără muncă se află la țară, departe de zonele industriale.
Bogăția unei țări stă în capacitatea acesteia de a le oferi cetățenilor oportunități da muncă, afaceri și relaxare. Știți care e gradul de ocupare din Norvegia? 75 la sută. În România, doar 61%. Aceasta e una din explicațiile sărăciei cronice de la noi.