Dragoste şi ură

Deşi cei mai mulţi bărbaţi se laudă cu numărul femeilor din viaţa lor de fapt sunt în căutarea uneia singure. Unii au noroc s-o găsească, alţii o tot caută. Se vorbeşte tot mai mult despre faptul că monogamia e mai degrabă o convenţie decât o realitate. Cred că viaţa multor bărbaţi se desfăşoară între hotarele dintre monogamie şi poligamie.

Cei mai mulţi dintre noi îşi doresc o relaţie monogamă, dar, de multe ori, aceasta sfârşeşte prost şi încercăm din nou.

În viaţa bărbaţilor, ispitele joacă un rol important. De multe ori ei cred că vecina poate oferi mai mult decât stăpâna. Şi atunci încearcă marea cu degetul. În cele mai multe cazuri se îneacă.

Această căutare continuă a unei partenere perfecte e scrisă în genele noastre şi ea nu poate fi oprită decît în mod raţional. Adică să ne impunem asta. Din acest motiv, cele mai stabile cupluri sunt cele trecute de prima tinereţe, cele în care apar anumite rutine, şi fiecare dintre parteneri îl ajută emoţional pe celălalt.

Cu cât aşteptările femeilor sunt mai mari, cu atât vor fi mai dezamăgite.

Bărbaţii nu prea ştiu să ofere, dar se pricep de minune să protejeze. Secretul stabilităţii dintr-un cuplu e dat de capacitatea celor doi de a se pune în situaţia celuilalt şi de capacitatea de a-ţi cere iertare atunci când greşeşti. Multe cupluri se destramă pentru că partenerii au uitat să ierte.

Şi mai e ceva, faptul că viaţa unui cuplu e determinată de mediu. Că cei doi sunt influenţaţi de ce se petrece la serviciu, de ce se întâmplă cu prietenii lor, de succesul sau eşecul copiilor, de sănătatea părinţilor lor şi aşa mai departe.

Un cuplu nu funcţionează izolat şi se alimentează doar cu propria dragoste şi propria ură, ci şi cu dragostea şi ura celorlalţi.

Acesta poate fi şi una dintre explicaţiile pentru care cuplurile extrem de populare rezistă mai puţin. În jurul lor e prea multă dragoste şi prea multă ură.