Mă uit la Dr. House de câte ori am ocazia şi slavă Domnului, am. Serialul e difuzat continuu de cel puţin un canal de cablu, dacă nu de două în acelaşi timp.
Acum rulează sezonul opt pe TVR 2 şi primul sezon pe Euforia TV. Din punctul meu de vedere e serialul perfect. Forţa actorului Hugh Laurie pus într-un context corect de o poveste credibilă deşi senzaţională, la care se adaugă calitatea celorlalte personaje fac din serial un spectacol răscolitor.
Deşi se folosesc termeni medicali complicaţi, deşi telespecatorul se uită la radiografii, participă la analize de sânge, RMN-uri şi puncţii făcute în cele mai dureroase locuri din corpul uman, nu e nimic înfricoşător, pentru că se spune o poveste despre viaţă şi moarte.
Am prietene care urmăresc serialul pentru farmecul personajului principal, dar nu cred că doar forţa lui Dr.
House face toată magia. Personajul lui, într-o formă sau alta, l-am întâlnit fiecare. Cumva, pe parcursul vieţii, am dat peste un medic bun care ne-a salvat viaţa, dacă nu am fost noi salvaţi, cineva apropiat nouă, în mod sigur. Avem nevoie de medici buni în viaţa noastră, avem nevoie de poveşti cu ei pentru a ne hrăni speranţa că la un moment dat, atunci când va fi nevoie, vom fi salvaţi şi noi.Această nevoie de salvare cred că reprezintă motorul serialului, asta ne ţine în faţa ecranelor şi pentru asta îi iertăm lui Dr.
House toate păcatele - faptul că e dependent de medicamente, prost crescut, cinic, şchiop, neras şi că umblă fără halat (ha! ha!). Facem toate compromisurile posibile doar pentru că e persoana care ne-ar putea ţine în viaţă.Şi culmea, Dr. House e un bărbat slab. Nu le ştie pe toate. Are nevoie de o echipă de medici pentru a pune diagnosticul. De cele mai multe ori o face băbeşte, prin încercări repetate, alteori, pare că nu ştie nici el ce face. Puterea lui se bazează doar pe experienţă, curaj şi un fel de disperare de a salva oamenii, mai puţin pe el însuşi.
Şi doar pentru atâta lucru merită să-l iertăm pe Dr.
House.
Posteaza comentariu