Toţi avem prieteni, prietene, rude care au divorţat sau vor divorţa. Citim despre divorţuri celebre, le urmărim la televizor, dar putem face atât de puţine pentru a a le împiedica.
Domnul consilier
Americanii au inventat consilierul de familie, un psiholog care ar trebui să-i ajute pe soţi să-şi rezolve conflictele. Dar ca să ajungi la consiliere, ambii parteneri trebuie să realizeze că au probleme. Şi se întâmplă rar acest lucru.
De fapt, la divorţ se ajunge din cauza lipsei de comunicare. Cu cât trece timpul, vorbim din ce în ce mai puţin cu partenerul nostru. Nu-l mai facem să râdă, nu-l mai surprindem, nu-i mai provocăm emoţii. Luaţi de grijile zilei, de problemele de serviciu, preocupaţi cu creşterea copiilor, ne înstrăinăm de partenerul de viaţă, ne retragem şi ne întâlnim doar în situaţii de conflict. Treptat, treptat, asta duce la despărţire.
Tăcerea familiei
Ambii soţi sunt vinovaţi atunci când se ajunge la divorţ, deşi, fiecare dintre ei îl consideră vinovat pe celălalt. Un cuplu nu poate funcţiona doar cu aportul emoţional al unuia dintre soţi. Un avion bimotor din care merge unul singur se va prăbuşi mai devreme sau mai târziu.
Cel mai mare duşman al cuplului este tăcerea. Lipsa comunicării duce la înstrăinare. Trăim într-o lume plină de stres şi de provocări. Pe parcursul vieţii trecem prin multe încercări, iar familia e una dintre cele mai dificile. Trebuie să lupţi şi să te dăruieşti ca s-o păstrezi. Trebuie să te transformi. Să fii, măcar din când în când, la nivelul aşteptărilor celuilalt şi asta e valabil pentru ambii soţi. Nu divorţa! Vorbeşte despre asta!
Comentarii (20)
Buna ziua! De 7 ani eu si sotul meu stam in camere separate, nu e nimic intre noi. Problema e ca avem un copil si amandoi am cazut de comun acord sa mai asteptam cu divortul. In ultimul timp a cam inceput sa se razgandeasca si incearca sa se impace cu mine. Acum sunt invitata la o pensiune la ziua sotiei sefului meu, dar nu vreau sa merg cu sotul meu. In acelasi timp, nici nu as vrea sa stie nimeni de situatia mea. Cum credeti ca ar trebui sa procedez?
casnicia mea s-a terminat de mai bine de un an. 10 ani am asteptat o schimbare in bine, dar degeaba. a asteptat tot timpul eu sa rezolv toate problemele, eu sa aduc bani in casa, eu sa-i suport mofturile. si macar daca as fi avut un pic de respect pentru asta, dar mereu a fost nemultumit de orice. si dupa venirea copilului a fost si mai rau. acuma cand i-am vorbit de divort vrea sa se schimbe, sa salveze casnicia. dar e prea tarziu. au trecut vreo trei zile si in ciuda eforturilor lui de a fi dragut si atent nu mai simt nimic pentru el. s-a terminat. totusi ma framanta o intrebare. el de ce nu intelege ca s-a terminat si de ce nu are curajul sa ne despartim si sa ne vedem de vietile noastre?
Buna tuturor , imi pare tare rau cand citesc prin ce traume au unii, problema e oarecum asemanatoare cu a mea. Sotul meu se comporta la fel de urat oricat am incercat sa fac totul cat mai bine, el tot asa se comporta. Eu sunt din Timisoara si problema mea a fost ca in momentul in care am vazut niste poze deochiate in care protagonistul principal era sotul meu, am avut un soc si am simtit ca imi pierd mintiile. Tatal meu saracul mi-a tot cautat un psiholog bun in Timisoara dar nu a gasit un psihoterapeut bun aici. Noroc ca tatal meu e prieten cu Prof. Dr. Doru Anastasiu, Decanul Facultatii de Medicina din Timisoara ,care mi-a recomandat-o pe Dna psiholog psihoterapeut Carmen Marginean din Arad. Am reusit in sfarsit sa gasesc psihoterapeutul de care aveam atata nevoie. Nu am sperat ca lucrurile sa mearga atat de bine dupa cat am suferit in ultimii ani. I-am spus si doamnei psihoterapeut ca nu il mai suport, ca nu mai vreau sa am nimic in comun cu el, vreau doar sa divortez si sa nu il mai vad niciodata. Mi-a spus ca e ok indiferent ce decizie vreau sa iau, dar daca undeva acolo in mintea mea mai exista o mica speranta sa raman impreuna cu el, am putea incerca o terapie de cuplu sa vedem daca a mai ramas ceva din casnicia mea si daca se mai poate repara ceva iar daca nu, atunci sa minimizam traumele, sa pregatim copiii pentru ce urmeaza si sa acceptam amandoi situatia fara sa ne producem pagube unul altuia. Cand i-am explicat ca vreau sa divortez si evident sa imi ai copii a avut o alta perspectiva asupra relatiei noastre, a acceptat imediat sa incercam o terapie de cuplu in Arad si l-am avertizat ca daca nu e sincer in terapie, far niciun avertisment incep procesul de divort. Doamna psihoterapeut Carmen Marginean si-a facut specializarea in psihoterapie dupa cursurile unei universitati din Chicago, ne-a chemat la inceput pe amandoi, apoi pe fiecare separat, apoi iar impreuna si am inteles amandoi ca o relatie e asemenea unei flori, trebuie ingrijita. Am inteles si eu ce faceam gresit, desi locuiam sub acelasi acoperis nu comunicam aproape deloc, apoi sotul meu si-a continuat psihoterapia individuala dupa ce am terminat terapia de cuplu pentru ca avea o gramada de probleme de rezolvat, unele din cauza copilariei nefericite pe care a avut-o. Tot ce pot sa spun e ca acum suntem o familie fericita, l-am iertat si am schimbat multe in felul nostru de a fi, in fiecare saptamana iesim in oras de trei sau patru ori , bem o cafea sau o bere sau doar sa ne plimbam, exact cum am facut cand eram studenti. Eu te sfatuiesc sincer sa ii spui ca vrei sa divortezi si daca e vizibil afectat, fa o programare la doamna psihog Carmen si mergeti la Arad. Ai avantajul ca acolo nu va cunoaste nimeni, multi timisoreni merg la ea. Sper din tot sufletul sa va fie de folos si sa va gasiti linistea si fericirea. Foarte multe femei divorteaza fara sa fie constiente ca urmeaza un model parental gresit si sfarsesc prin asi gasi acelasi tip te sot infidel si uneori chiar mai violent. E nevoie de un psihoterapeut si ca sa intelegi ce nu e in regula cu tine chiar daca divortezi ca sa sti ce si mai ales cum sa iti alegi un sot data viitoare, dar probabil ca nu o sa fie cazul.Daca esti din Arad, Timisoara sau Oradea ,doamna psiholog Carmen Marginean are tel. 0728547289 , are sa iti placa foarte mult, mergi cu toata increderea daca esti din alta zona cauta un psihoterapeut bun care sa stie ca faca terapie de cuplu. Daca divotezi o sa ai nevoie de patru cinci ani sa iti revi, vad ca toti te incurajeaza sa divortezi, am multe prietene divortate si stiu cum e, sansa sa iti gasesti un alt cretin e foarte mare, eu zic sa faci o incercare.
Am stiut ca am facut o gresala cand m-am casatorit cu sotul meu cam pe la 27 ani, cand fiul nostru avea 3 ani. Au fost perioade bune, insa mai multe rele. Fetelor, nu va amagiti si nu va irositi viata. Acum am 45 ani, un sot betiv pe care il intretin, un copil pe care l-am crescut singura. Cand ma gandesc la cate lucruri bune am renuntat din cauza lui atat eu cat si fiul meu regret ca nu am avut curajul sa iau decizia pe care am luat-o acum, aceea de a divorta. Credeti-ma ca o femeie determinata si hotarata poate trai mult mai bine singura decat cu barbatul nepotrivit. Va urez curaj si putere si nu abandonati.Daca nu stiu sa aprecieze ce au langa ei, e pierderea lor.
am 2 copii 6 si 7 ani iar eu vreau sa divortez pt ca sotul meu pleaca mai mereu de acasa bea, tipa e o persoana rea ce trebuie sa fac/
pffff nu am curaj sa divortez, mi'e mila de el ..ma gandesc la familie,la toti la rude ,amici..nu stiu cum sa procedam..ca si el ar vrea ..dar nu avem curajul,,stam asa pt ca am un copil de 4 luni .eu ma consum ..si sufar nici nu mananc am si slabit ,el e f mamos si e mereu cu maica'sa si eu urasc chestia asta ne certam mereu pe tema asta ,deci e chiar nepotrivire de caracter.el e f retrans sta numai in casa eu sunt sociabila as vrea sa ne mai facem amici..sper sa am curajul dar nu stiu cand..va multumesc...
As dori un sfat de la cineva. Sunt casatorita de 20 de ani.Sotul meu a baut tot timpul ,m-a neglijat si m-a agresat mereu psihic si uneori fizic. Am stat cu el pentru copil,dar acum baiatul meu are 20 de ani si isi face viata lui.M-am simtit foarte singura si debusolata si mi-am gasit pe cineva crezand ca asta e solutia sa nu-i mai suport sotului meu toate umilintele la care ma supunea.Dar el a aflat de aceata relatie amea si de atunci ma terorizeaza.As vrea sa divortez dar a spus ca daca fac asta ma va omori. Nu stiu ce sa fac.
mai fetelor, imi cer scuze dar multe santeti putin "blege" , chiar e mai simplu sa divortati decat sa va reparati casnicia? nu l-ati iubit cand v-ati maritat cu el? credeti ca cu altul e mai bine? aveti un dar aparte de a astepta sa vi se ofere pe tava totul, iar barbatul de azi nu mai e cel care avea timp 4-5-6 ore pe zi de tandreturi si cuvinte frumoase, fuga zilnica dupa traiul decent omoara tot ce e frumos, iar voi mare parte ca nu toate, lasati asta in seama noastra, eu am propus sotiei mele nu o data sa ia ea fraiele acestor probleme si jur ca ma ocup eu de mancare, curatenie, copii etc si sigur si de relatie insa aici se face diferenta asazisei agalitati pe care sustineti ca o aveti, realitatea e ca voi vreti egalitate in drepturi nu si in sarcini. deci doamnelor egalitate inseamna si implicare. si eu am probleme in familie pentru ca mi-am neglijat sotia dar nu puteam fi in doua locuri in acelasi timp rezolvarea ei cea mai simpla a fost sa-si umple golul cu alcineva, lucru care a facut-o sa ma scoata total din inima pe mine cel care a ridicat o casa a tinut o firma si o familie singur fara macar un sprijin moral nu fizic. Nu spun sa stati langa un bataus, alcolic, gigolo, dar spun doar ca avem si noi nevoie de voi nu doar in pat.
dar poate cutimpul o sa imi gasesc o alta prietena sa imi faca ce mia facut ea :)
poi ce sa mai fac am stat un an jumate in scotiA pana shy adus familia am muncit ca un rob shy acu nus bun ca mai beau shy eu o bere dar ce sa faci cand faci bine cazi rau
CUNOSC ACEASTA SITUATIE DUREROASA DE VIATA....PE CARE AM CUSUT-O, DESCUSUT-O SI AMORTIZAT-O INTR-UN TARZIU...INSA CREDETI-MA NU MERITA SA RAMAI TINTUITA INTR-O RELATIE NEFUNCTIONALA, PLINA DE PROBLEME...LA CARE AMBII SUNT PARTASI.....ANALIZEAZA SI TRECI LA ATAC....CU RESPECT PT TOATE FEMEILE CARE AU AVUT CURAJ SA I-A VIATA DIN NOU IN FRAIE, BRIGITTA
si eu am ajuns la concluzia ca decat cu o companie rea mai bine singur.eu imi doresc sa divortez doar ca sotul ma ameninta ca imi ia copilul ca nu am casa mea si el are
nu va lasati doamnelor distruse de barbati eu am inaintat acutiune de divort acum 2saptamini si deja ma simt mai relatata am un copil de 8ani sunt fericita imi pare rau ca am stat cu ex 11 ani dar am avut curaj sa divortez
Cand ai o familie,copii e greu sa faci acest pas:divortul,mai ales daca depinzi financiar de sot,daca nu ai locuinta unde sa te duci...e greu.In cazul in care ai posibilitati financiare este usor,inchiriezi un apartament,mergi la serviciu zi de zi si totul este ok.Multe din noi avem o locuinta in comun,credite in comun si atunci ce-i de facut?
nu mai stiu ce sa fac vreau sa divortez dar ceva maa tine.....................vreau pt k m a bate ........m a inseala si daca as sta sa vb in amanunt va spertiativa multumesc
ca sa divortezi iti trebuie mai intai incredere in tine.orice femeie e puternica doar ca auzind anumite epitete din partea partenerului se simte slaba si ca nu poate sa se realizeze fara sot.Nu este adevarat, cunoaste-te in interior si o sa fie mai usor.Eu sunt div de 2 ani, am o fetita de 7 ani si e minunat sa fiu FERICITA.Invatatti dragelor sa spuneti "NU" jignirilor, loviturilor si indiferentei din partea partenerului.
trebuie sa ai curaj, am 38 de ani si o fetita de 18 ani, am 3 ani de cand am divortat, nu am primit la divort decat copilul si hainele si acum suntem foarte bine, iubesc si sunt iubita....e f frumos, trebuie sa aveti incredere in voi ...viata e frumoasa.
Si eu ma confrunt cu probleme in casnicie. Sotul meu nu se implica mai deloc in casnicie, in plus cand se enerveaza imi vorbeste foarte urat, ma jigneste, injura, ieri chiar a aruncat cu un mar in mine, noroc insa ca m-am ferit si mi-a invinetit doar mana. Ce ma impiedica sa divortez imediat este fetita de 1 an. Mi-am spus de multe ori ca ar trebui sa divortez, insa stau si "rod" problema, insa nu reusesc sa iau o decizie. Intr-adevar imi trebuie mult curaj, caci ar trebui sa iau viata de la zero. Le felicit pe cele care sunt stapane pe viata lor si au curajul de a recunoaste problemele, dar stiu sa le si rezolve!
Trebuie sa iti faci curaj...asta este cert.Un om care face anumite lucruri si are diferite obiceiuri pe care tu nu le placi,iti garantez ca le va face toata viata.Poate la un moment dat din dorinta de a nu te mai supara va incerca sa schimbe ceva,insa asta nu va dura decat 2-3 zile dupa care o vei lua de la capat.Cred cu desavarsire ca cei care fac acest pas,au intr-adevar foarte mult curaj si ii felicit!
da e naspa........si eu ma chinui de vreo doi ani sa divortez.....si nu am curaj.....ce pot sa fac?
Posteaza comentariu