De ce taci?

Poate crezi că e mai uşor. Poate crezi că e mai simplu să nu vorbeşti cu partenerul tău. Dar tot ce nu-i spui nu dispare, se strânge acolo între voi. Şi, zi după zi, se ridică un zid care până la urmă o să vă separe.

Nu e bine să taci. Vorbeşte-i! Spune ce te frământă. Comunicarea e cea mai grea şi cea mai eficientă cale prin care îţi poţi elibera frustrările.
Ai senzaţia că te înşală. L-ai văzut că dă sms-uri, dar taci. Ţi-e teamă să deschizi discuţia. Ţi-e teamă să-l întrebi. Te sperie posibilitatea de a afla adevărul.
S-ar putea să nu fie decât gelozie fără obiect, dar suferi nebuneşte, iar frica te paralizează. Trebuie să ştii că nu există relaţie care să funcţioneze prin teamă. Iar neîncrederea prăbuşeşte tot. E mai simplu să faci faţă faptului că eşti înşelată, decât neîncrederea în partenerul tău.

Nu trebuie să taci. Trebuie să întrebi. Trebuie să te exprimi. Dacă ţii la el, e mai uşor să iei o decizie în cunoştinţă de cauză, decât să te frămânţi la infinit, decât să-l suspectezi pentru orice.

O relaţie e dificilă, dar ai o şansă dacă eşti sinceră. Cea mai mare greşeală e să te ascunzi, să te retragi şi să speri că lucrurile se rezolvă de la sine. Nu se rezolvă. Se complică întotdeauna. Pentru a reuşi e nevoie să crezi în tine şi în partenerul tău, e nevoie de energie şi de putere, e nevoie de tot ce ai mai bun.

E greu să te salvezi pe tine şi infinit mai greu să-l salvezi pe cel pe care-l iubeşti. Şi atunci de ce taci? Mai bine urlă.